Despre investiţii şi valori politice

Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, după primirea premierului Chinei Li Keqiang, a conţinut un detaliu care nu a trecut neobservat. Preşedintele a ţinut ”să exprime speranţa” că acestea se vor desfăşura conform legislaţiei europene. Precizarea nu este întîmplătoare: cercurile sceptice faţă de implicarea Chinei în Europa Centrală şi de Est au avertizat în primul rând asupra stilului abrupt al afacerilor chineze care nu se împiedică în prea multe scrupule privind drepturile muncitorilor sau protejarea mediului, de unde derivă fireşte şi costul mai scăzut al lucrărilor. Exemplul Africii, unde China are deja o implicare masivă, a fost mereu invocat pentru a pune în evidenţă indiferenţa companiilor chineze faţă de problematica ecologică.

Precizarea preşedintelui Traian Băsescu, indiferent de resorturile ei uşor de ghicit, este binevenită şi ea ar trebui reamintită cu toate ocaziile chiar şi atunci când în joc este capitalul occidental. De exemplu când vine vorba de exploatarea de la Roşia Montana toţi partizanii proiectului, de la dreapta la stânga, nu omit să amintească respectarea condiţiilor de mediu, dar pe de altă parte pledează în favoarea unui proiect care ignoră în foarte multe privinţe legislaţia europeană. De exemplu, punerea în aplicare a planurilor RMGC ar trebui să includă devierea cursului râului Corna, aşa cum a reieşit în cursul audierilor din comisia parlamentară. Or, devierea unui râu nu este ceva ce poate fi lăsat la îndemâna oricui, deoarece are implicaţii foarte mari şi nu întotdeauna previzibile. Tocmai de aceea Directiva cadru pentru apă a Comisiei Europene stabileşte foarte multe restricţii şi pretinde o maximă prudenţă în acest domeniu. Ce-i drept reglementările Comisiei sunt de fiecare dată prea stufoase şi pline de complicate modalizări ca să poate fi citate în mod convingător. Dar lectura întregului text arată clar spiritul în care a fost el alcătuit. În ciuda prudenţelor prevenitoare şi a frazelor ocolite, Comisia spune că nu este deloc bine să modifici cursul unui râu dacă nu există motive excepţionale pentru aceasta. Directiva menţionează ”circumstante neprevazute sau excepţionale, în particular inundaţii sau secetă, sau motive de interes public major”.

Se înţelege aşadar că aceste motive excepţionale nu au de-a face cu voinţa unei companii oarecare, ci cu interesul public. Şi ne întoarcem de unde am plecat: este proiectul avansat de Gabriel Resouurces de ”interes public”? Şi dacă răspundem ”da”, cum definim interesul public? Este adevărat că această companie aduce anumite venituri la buget ca orice altă afacere, dar putem spune că orice afacere este de interes public? sau poate numai acele afaceri care depăşesc un miliard de euro? Ar trebui oare după aceeaşi logică să se acorde companiilor chineze condiţii excepţionale şi derogări de la diferite norme? Dar preşedintele tocmai acest lucru a spus: că nu ar fi de dorit să se acorde companiilor chineze condiţii preferenţiale.

Întrebarea este dacă România ar trebui să facă derogări de la normele europene doar în favoarea unor investiţii ”occidentale” pe temeiul unui raţionament insuficient verificat: banii poartă cu ei valori şi nu sunt niciodată cu totul neutri. Aşadar, banii veniţi via Gabriel Resoursces ar fi mai preţioşi decât alţii şi ar merita un tratament pe măsură. O analiză sumară va provoca adepţilor acestui raţionament naiv o mare dezamăgire. Afacerea RMGC s-a dezvoltat nu în virtutea legilor din România, ci împotriva lor, fie căutând să le ignore, fie să le modifice. Afacerea aceasta oferă pas cu pas exemple de ignorare a statului de drept şi de creare a unor situaţii privilegiate. Fostul ministru al Mediului, Korodi Attila, oferă o analiză convingătoare căci a a cunoscut situaţia de la cel mai înalt nivel (vezi interviul de pe romaniacurata.ro).

Aşadar investiţiile nu poartă întotdeauna valori sau poate că tind să poarte doar propriile valori, mai elementare, mai cinice şi care nu au legătură directă cu democraţia occidentală şi nici cu comunismul chinez. Sosite pe un teren slab, aşa cum este cel african sau cel românesc, investiţiile produc inevitabil corupţie.