Dezamăgiți de Germania vecină

Janina Urban ne așteaptă în sufragerie cu fursecuri și clătite berlineze cu gem roșu. Mama primei victime a atentatului terorist de la târgul de Crăciun din Berlin, Lukasz Urban, locuiește la parter împreună cu soțul ei Henryk, iar la etaj stau nepotul și nora Suzana Urban, văduva șoferului de TIR polonez. Potrivit rezultatelor anchetei penale, tânărul Lukasz Urban a fost împușcat de atentatorul islamist Anis Amri, care i-a furat camionul și a ucis 11 persoane la un târg de Crăciun berlinez din Breitscheidplatz. Șoferul a ajuns cu o zi mai devreme la destinație și intenționa să petreacă întâi noaptea în zona berlineză Westhafen, înainte de a descărca mai multe tone de oțel din camion.      

Astăzi, a rămas doar portretul său în sufrageria părinților care ne oferă, politicoși, cafea. În ochii Janinei Urban se citește o tristețe sfâșietoare.

Părinții victimei s-au gândit multă vreme dacă să stea de vorbă cu noi, dar acum încearcă să fie gazde cât mai bune. "De multă vreme, nu mai înțeleg absolut nimic", spune tatăl Henryk Urban. Cu zece ani înainte de atentatul de la Berlin, părinții au pierdut deja un fiu. Acum, mormântul lui Lukasz Urban e lângă cel al fratelui său, în localitatea vecină Banie. Mama nu-și poate ascunde sentimentele de furie față de guvernul german - în special față de cancelara Angela Merkel. Și-ar fi dorit măcar un gest personal, de exemplu, o scrisoare de condoleanțe.

În săptămână aceasta va fi inaugurat un monument în memoria victimelor atentatului terorist pe treptele bisericii berlineze Gedächtniskirche. Acolo urmează să apară și numele lui Lukasz Urban cu litere aurii. "Dar ce simbol e ăsta - un nume pe o treaptă?" se miră tatăl șoferului ucis.    

Autoritățile germane sunt "lipsite de respect"

De la fereastra sufrageriei familiei Urban se vede strada principală a satului Roznowo, din regiunea Pomerania de Vest. Într-un sfert de oră se poate ajunge cu mașina la granița cu Germania, satul e aproape de autostrada germană spre Berlin și Hamburg.

Până în 1945, regiunea făcea parte din Reichul German. După căderea Cortinei de Fier, mulți observatori se întrebau cum va arăta oare relația dintre polonezii din dreapta și germanii din stânga râului Oder. "Pentru Lukasz, Berlinul era la fel ca orașul polonez Szczecin", își amintește tatăl tânărului. A lucrat zece ani ca șofer și îi făcea plăcere să meargă în Germania. Întreaga familie are sentimente de simpatie față de capitala germană și landul Brandenburg din jurul acesteia. "Pe cealaltă parte a frontierei există oameni cumsecade", e de părere Henryk Urban. Dar guvernul și autoritățile sunt "lipsite de respect".

Lukasz Urban a fost ucis de un terorist islamist care se aflase sub observația poliției germane mai mult timp - nu însă în săptămânile dinaintea atentatului. Nimeni nu și-a cerut scuze din partea firmei berlineze care l-a lăsat să aștepte, deplânge tatăl. Dacă șoferul ar fi putut să petreacă noaptea în incinta firmei Thyssen-Krupp, poate ar mai trăi și astăzi: "Doi șoferi de camion germani au fost lăsați să intre cu puțin timp înainte", spune tatăl cu amărăciune.  

Janina Urban, o credincioasă catolică, a încercat să-și găsească alinarea în religie: "Preotul nostru m-a ajutat foarte mult." La scurt timp după întâlnirea noastră din casa părinților, preotul Tadeusz Giedrys ține o slujbă în capela satului, care fusese o biserică evanghelică înainte de 1945. "Familia aceasta a suferit multe tragedii", spune duhovnicul. "Mama lui Lukasz l-a pierdut pe al doilea fiu, a fost a doua lovitură majoră din viața ei. Am asistat la căderea psihică pe care a suferit-o. În astfel de situații, e important să nu fie singură."

"Sângele fiului meu e pe mâinile doamnei Merkel" 

Când ceștile de cafea sunt pe jumătate goale, Janina Urban se ridică de la masa din sufragerie și aduce o cutie cu fotografii din camera alăturată: Lukasz Urban când era bebeluș, copil și apoi adolescent, de obicei cu un zâmbet prietenos pe buze, la vârsta liceului cu părul ceva mai lung.        

La doar trei ani după nașterea sa, mama s-a mutat dintr-o localitate mică din apropierea graniței dintre Polonia și Belarus la Roznowo, în partea cealaltă a țării. A început să lucreze într-un combinat de transporturi, acest domeniu a fost familiar pentru Lukasz Urban deja din copilărie.

Cancelara Angela Merkel, fiica unui preot evanghelic, are o casă în Brandenburg, nu foarte departe de familia Urban. Doamna Urban e dezamăgită de atitudinea șefei de guvern de la Berlin și povestește că, din partea Poloniei, președintele însuși a venit la înmormântarea fiului.

Până astăzi, mama e șocată că mass-media l-a prezentat inițial pe Lukasz ca pe un potențial atentator. Apoi rostește o propoziție, la care s-a gândit de luni de zile, de când a aflat că va avea loc înainte de Crăciun o întâlnire a cancelarei Angela Merkel cu familiile victimelor: "Vreau să-i spun doamnei Merkel că sângele fiului meu e pe mâinele ei."

Rudele victimelor i-au trimis șefei de guvern de la Berlin o scrisoare deschisă la începutul lunii, în care au deplâns că nu au fost vizitate la timp de Merkel și critică eșecul autorităților germane în lupta împotriva terorismului. 

În martie 2017, guvernul federal l-a numit pe fostul premier al landului Renania-Palatinat, social-democratul Kurt Beck, responsabil pentru familiile victimelor atentatului terorist. El a criticat greșelile guvernului: În timp ce fostul președinte federal Joachim Gauck s-a întâlnit personal cu rudele îndurerate, "cancelara nu a făcut-o: un gest resimțit ca o mare greșeală de către familii", spune Beck.

Janina Urban a apreciat gestul președintelui și consideră că familiile victimelor au fost întâmpinate cu multă sensibilitate la două luni după atentat. Joachim Gauck, un fost preot evanghelic, și-a amintit că fiul ei ar fi împlinit 38 de ani la scurt timp înainte de întâlnire. "M-a impresionat că Gauck s-a pregătit", își amintește Janina Urban. 

Furia vărului

Mama a aflat vestea cutremurătoare la telefon. A sunat-o vărul lui Lukacz Urban, Ariel Zurawski, care e și șeful firmei de transporturi. Și el e îndurerat de moartea vărului său, despre care spune, în același timp, că era "cel mai bun șofer din toată firma". Prin intermediul avocatului său de la Berlin luptă pentru despăgubiri adecvate. A primit 10.000 de euro, la fel ca celelalte rude - în cazul său dintr-un fond special al Ministerului federal de Externe. "Dar pagubele pentru firmă sunt de zece ori mai mari", deplânge patronul. "Să știți că aici e atitudinea asta tipică a multor germani față de polonzei: Dacă ești polonez, nu ți se cuvine nimic. Acesta e adevărul!" 

Kurt Beck e de altă părere: Într-un interviu a declarat că s-a luptat pentru interesele lui Ariel Zurawski dând nenumărate telefoane, inclusiv la firma de la care provenea camionul pe care îl conducea Lukacz Urban. Producătorul suedez a acceptat să renunțe la ratele de leasing.    

"Mai mult nici nu se putea face", spune Beck. "Cred că aici în Germania am spus mereu că și la noi se poate întâmpla un atentat de felul celor din Franța. Dar nu eram pregătiți cu adevărat."

Pe de altă parte, autoritățile germane ar fi putut să fie mai atenți la felul în care Franța a știut să-și comemoreze victimele după atentatele de la Paris și Nizza: a fost decretat doliu național, fiecare victimă a fost tratată ca o victimă a unui atac asupra Franței. "În cazul meu nu s-a mișcat nimic, așteptăm în continuare niște măsuri din partea germană", spune Zurawski.

Acum, nu-i rămâne decât să viziteze mormântul vărului său în mica localitate Banie. Cimitirul se află lângă aceeași șosea pe care gonesc camionale spre vest sau spre est. Lângă mormintele fraților Urban e cel al bunicilor. Între ele a rămas un loc liber, acoperit de un gazon artificial cu patru ghivece de flori. E mormântul pe care l-a cumpărat Janina Urban pentru ea și soțul ei. 

Autor: Frank Hofmann (das)