1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Discrepanţe între vorbe şi fapte

Petre Iancu2 martie 2007

Editorialiştii occidentali se ocupă azi de tot şi de toate. Numai criza politică din România pare să treacă în continuare neobservată. O semnalează totuşi sec cotidianul austriac Der Standard.

https://p.dw.com/p/B0yD

Der Standard trasează linia clară a frontului avînd de o parte a baricadei patrulaterul PSD, PRM, PC şi PNL iar pe de alta pe cel mai simpatizat om politic din România. La capitolul motive ale tentativei de suspendare a şefului statului, ziarul din Viena scrie între altele că PSD ”îi reproşează şefului statului cererile neîncetate de a demisiona adresate premierului Tăriceanu”. In viziunea PSD, aceste solicitări ale preşedintelui ar destabiliza situaţia politică internă. Pe lîngă acest simpotom al adversităţii faţă de permier, pesediştii îl mai critică pe Băsescu pentru prezumtive "intervenţii ilegale în favoarea unor întreprinderi", mai relevă ziarul austriac.

Ziarele germane consemnează plasarea protecţiei ecologice de către cancelarul Angela Merkel, care conduce în prezent UE, în centrul declaraţiei ei guvernamentale pe teme continentale. Discuţiile europene, îşi mută astfel în protecţia climei centrul de greutate situat pînă acum în nerezolvata chestiune constituţională a Europei. Die Welt din Berlin evidenţiază în context popularitatea crescîndă a temei ecologice în Republica Federală, dar remarcă şi ampla discrepanţă dintre vorbe şi fapte, în speţă dintre bunele intenţii ale cetăţenilor în materie de apărare a mediului ambiant şi dorinţa reală a germanilor de a le pune în aplicare.

Nu puţini analişti se întreabă cîte zile va avea oare noul guvern de centru-stînga al lui Romano Prodi. Unii observatori îi recomandă premierului italian să se deplaseze mult spre centrul spectrului poltic, pentru a-şi asigura supravieţuirea la cîrmă în ciuda subţirimii extreme a majorităţii sale parlamentare. Alţii îl consideră ostatec al opoziţiei de centru-dreapta, condusă de Silvio Berlusconi.

Comentatorii mai abordează azi pe larg perspectiva unor convorbiri directe, americano-iraniene. Mulţi europeni speră că aceste eventuale discuţii directe, derulate în culisele unei întîlniri pe teme de securitate din Irak proiectată să aibă loc la 10 martie, ar putea avea un efect benefic asupra soluţionării crizei internaţionale actuale, provocate de ambiţiile nucleare ale islamiştilor de la Teheran. Şi ziarul american de stînga, Washington Post vede în astfel de contacte bilaterale o şansă de soluţionare a litigiului, pentru cazul în care „Iranul ar căuta o modalitate optimă de a se plia cererilor ONU de oprire a îmbogăţirii uraniului, fără să dea impresia că a capitulat. Pe moment însă America stăruie să-şi condiţioneze oficial orice negocieri cu Iranul” de îndeplinerirea de către regimul de la Teheran a cererilor internaţionale. Financial Times nu e cîtuşi de puţin convins că apropiata conferinţă irakiană va schimba ceva în ecuaţia din zonă. Citim în continuare: „S-ar putea considera că guvernul Bush ar fi ajuns la concluzia că, pentru rezolvarea crizelor din Irak şi Afghanistan nevoie de ajutorul iranului şi Siriei. Adevărul e însă la antipod. SUA sunt atît de îngrijorate de creşterea influenţei şiite în regiune încît mizează chiar şi pe susţinerea unor grupări fundamentaliste sunite”, scrie ziarul din Londra”. Totuşi danezul Jyllands Posten afirmă că atît Iranul cît şi America ar împărtăşi „interesul unor tratative bilaterale”. Analistul din Arhus pleacă de la prezumţia că Iranul s-ar teme „să fie atras într-un război şiito-sunit în Irak”, în vreme ce americanii ar avea tot interesul să includă Iranul în stabilizarea şi securizarea Orientului Apropiat şi Mijlociu.

Luxemburger Wort se ocupă de candidatura senatorului republican John McCain la preşedinţia SUA. Cotidianul opinează că McCain ar dispune de posibilitatea de a se impune ca exponent al forţelor de centru, între dreapta radicală şi celalălt candidat important al conservatorilor republicani, fostul primal al New Yorkului, Rudolph Giulani.