Disperați în Atena

Mohamad Mohamadi și fiul său de șapte ani au făcut o călătorie foarte lungă. Au trecut prin Turcia, au ajuns în Grecia și vor să ajungă în nordul Europei, într-o țară în care „se poate trăi”, spune Mohamad. Tatăl și fiul își petrec nopțile reci în cartierul Hellenikon, într-o fostă sală de sport, care a devenit centru de primire pentru refugiați. Mohamad, originar din Afganistan, vine ziua cu fiul său în centrul orașului, în cunoscuta Piață Victoria. Aici se întâlnesc refugiații pentru a face schimb de informații.

Într-un interviu pentru DW, bărbatul, în vârstă de 30 de ani, povestește că în centrul de primire, refugiaților li se dă numai mâncare proastă, chiar stricată, și deseori se îmbolnăvesc din această cauză. Este și unul dintre motivele pentru care oamenii vin în centrul orașului. ”Aici în zonă se află multe magazine ale unor afgani. Câteodată primim mâncare și de la locuitori sau trecători”, spune Mohamad.

Mulți afgani preferă să înnopteze chiar pe stradă, în Piața Victoria. Cum ar fi Alem Ayubi, care se află în Grecia cu soția și copilul, de o săptămână și jumătate. În Afganistan era amenințat de talibani, după cum povestește bărbatul de 32 de ani. ”În Afganistan eram polițist, lucram cu șeful poliției, Mustafa Mohseni, și am contribuit la arestarea unui posibil viitor atentator sinucigaș”. De atunci mă urmăresc talibanii și mă amenință cu moartea.

Speranța sa de a ajunge în nordul Europei a fost deșartă până acum. Motivul: după ce Austria a implementat limita superioară a numărului de refugiați și o serie de alte țări din sud-estul Europei au îngrădit traficul la graniță, în Grecia - poarta Europei pentru refugiați - au sosit mii de noi migranți. Afganii nu mai au voie să meargă mai departe. Și vin în continuu: numai miercuri, 10.000 de migranți și refugiați au rămas blocați la Idomeni, la granița cu Macedonia, într-un centru care poate adăposti maximum 2.000 de oameni.

Și Alem Ayubi a fost nevoit să petreacă patru nopți în Idomeni și apoi să se întoarcă fără niciun rezultat la Atena. În momentul de față i-au rămas numai 90 de euro și nu-și poate permite o nouă călătorie către graniță. Este cererea de azil în Grecia o opțiune pentru el? ”Mă simt sigur aici, dar am auzit că în Grecia nu se găsesc locuri de muncă. Dacă se vor deschide granițele, prefer să merg mai departe. Dacă nu se mai deschid, nu-mi rămâne decât să depun aici o cerere de azil”, spune bărbatul, originar din regiunea Baghlan.

Plecați din Kundus

Abdullah Arab și soția sa au un țel concret: vor să ajungă cât mai rapid în Austria. Pentru asta s-au decis să facă o călătorie periculoasă din Kundus prin Iran și Turcia, către Grecia. Abdullah povestește într-un interviu pentru DW că în Kundus este încă periculos. Chiar dacă centrul a fost cucerit de trupele guvernamentale, talibanii dețin controlul asupra mai multor cartiere. ”Peste tot este război, unul dintre frații mei a fost omorât acolo. Din acest motiv a trebuit să părăsesc Afganistanul”.

Abdullah Arab și soția sa se află de șase zile în Piața Victoria, în centrul Atenei. Sute de refugiați și migranți își petrec nopțile aici în aer liber, pe pături murdare. Sunt aici oameni bătrâni, dar și copii și nou-născuți. Dimineața vine serviciul de salubritate, mai târziu apar organizațiile umanitare, care împart rații de mâncare. De regulă, fiecare refugiat primește un sandwich, un fruct și o sticlă cu apă.

Iranul nu este o opțiune

Peste 20.000 de noi refugiați sunt blocați în Grecia. Pentru a face față situației, autoritățile ridică noi campusuri de primire, deseori cu ajutorul armatei. Cea mai mare înghesuială este la terminalul de pasageri din portul Pireu. Dorm acolo peste 3.000 de oameni într-un spațiu restrâns, oameni care se adăpostesc de umezeală și frig. Sahra Husseini a venit și ea aici. Soțul său și cele trei fiice sunt cu ea, dar ceilalți trei fii ai ei au ajuns deja în Wiesbaden, povestește ea cu mândrie.

Speră ca familia să se reunească în sfârșit în Germania: ”Mi-e dor de copiii mei, de fiii mei, vreau să-i revăd. Dar acum am auzit că pentru afgani, granița cu Macedonia a fost închisă. Este o mare dezamăgire. Nu știu ce să fac. Vrem să trăim cu familia împreună în Germania. Ce să caut aici în Grecia?”

Ca multe alte familii de refugiați din Afganistan, și cea a Sahrei Husseini a trăit ani de zile în Iran, înainte de a veni în februarie prin Turcia, către Grecia. Nu se pune problema să se întoarcă. ”Nu ne-a fost bine acolo și în plus nu aveam documente, am trăit acolo ilegal. A fost, bineînțeles o mare problemă”, povestește mama a cinci copii.

Nu vrea să spună nimic despre condițiile din portul Pireu. ”Nu am venit aici să mâncăm și să bem, vrem să ajungem în Germania”.