Doar o idee nouă ar putea relansa campania

Potrivit celui mai nou sondaj de opinie INSCOP, participarea la alegerile prezidenţiale din toamnă va fi destul de scăzută. Astfel 48,6% afirmă că vor merge sigur la vot şi 17,3% că este posibil să meargă. Dar dacă vom compara datele din sondaje cu rezultatele reale de la alegerile europene din luna mai, vom observa că s-a confirmat doar procentul celor care au spus că vor merge sigur la vot. Înainte de alegerile din 25 mai, 32% au spus că vor merge sigur la vot şi 28,9% că ar putea merge la vot. Rezultatul ne-a arătat o participare de 32,16%. Or, asta ar însemnă că în toamnă s-ar putea înregistra pentru prima dată o participare de sub 50%.

Din 1992 încoace prezenţa la vot a fost în continuă descreştere, cu mici fluctuaţii conjuncturale. De exemplu în anul 2000, în al doilea tur de scrutin la care rămăseseră Ion Iliescu şi C.V. Tudor, prezenţa la urne a fost mai mică decât în turul doi al anului 2009. Dar în rest, participarea a urmat o linie descendentă. În 1992 votau în primul tur 76,29%, iar în al doilea tur 73,23%. În 1996 participarea a fost chiar şi mai mare în turul al doilea, când au votat 75,9%. Nu a fost întâmplător, căci atunci avusese loc înfruntarea decisivă între foştii comunişti şi forţele reformiste pro-occidentale.

De atunci însă prezenţa la vot a continuat să scadă în mod continuu şi, dacă sondajul de mai sus va fi confirmat, vom asista în toamnă la cea mai scăzută prezenţă din istoria democraţiei recente. Este limpede că societatea românească nu mai are sentimentul că are de făcut o alegere radicală. Oricât de importante ar părea aceste alegeri, ele nu mai sunt resimţite în aceeaşi măsură ca fiind hotărâtoare pentru viaţa fiecăruia. Acum 20 de ani erau de făcut nu doar simple alegeri politice, ci alegeri fundamentale. Cetăţenii României aveau sentimentul acut că aleg între democraţia occidentală şi perestroika rusească, între foştii comunişti şi supravieţuitorii democraţiei interbelice, între proprietatea privată şi colectivism remaniat, între recuperarea ”adevărului” şi acceptarea unei farse politice. Prin victoria lui Emil Constantinescu se vădise că majoritatea cetăţenilor români se convinseseră că în decembrie 1989 revoluţia lor fusese ”furată”.

Desigur toate acestea arată şi faptul că românii nu votează decât sub imperiul unei mari emoţii şi nu atât din disciplină socială.

Rezultatele anterioare mai arată că, în mod invariabil, prezenţa la vot e mai scăzută în turul al doilea. Este firesc, căci după primul tur tabloul se simplifică şi unii dintre votanţi nu se mai consideră vizaţi. În anul 2000 s-a înregistrat o masivă demobilizare, căci atunci aproape 8% au refuzat să mai vină la urne. Au fost probabil aceia care nu au dorit să voteze nici cu C.V. Tudor, nici cu Ion Iliescu. Dar diferenţa aceasta dintre cele două tururi a fost destul de mică în celelalte rânduri de alegeri, în jur de 3-4%.

Ceea ce ar putea schimba tendinţa descrescătoare ar fi un candidat surpriză sau o temă nouă de campanie, una care să provoace pasiuni şi dezbateri aprinse. Dar cel puţin un candidat surpriză nu este posibil să apară. Premierul a confirmat fără echivoc intenţia de a candida, iar în tabăra opusă urmează să se aleagă dintre candidaţii de multă vreme cunoscuţi. După toate aparenţele din partea alianţei PNL-PDL va candida Klaus Johannnis care stă cel mai bine în toate sondajele. Alianţa nu şi-a făcut publică decizia, dar sondajul citat mai sus arată că primarul Sibiului stă mult mai bine decât Crin Antonescu (66,1% faţă de 33,6%) şi că odată intrat în cursă se va bucura de o susţinere mult mai mare decât Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu sau Cristian Diaconescu. De obicei candidaţii fără şanse continuă lupta doar pentru a-şi negocia voturile în turul al doilea, dar aici nu va fi cazul. UDMR de pildă are motive particulare să propună un candidat şi să obţină un procent care să conteze în economia generală, dar alte grupări, dacă vor continua să propună candidaţi proprii, vor da dovadă doar de pură vanitate. Câtă vreme stânga domină copios scena politică, nuanţele dreptei devin cu totul nesemnificative.