1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Doi duşmani de moarte vor conduce Irlanda de Nord

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu9 mai 2007

Cotidianele germane şi internaţionale se ocupă astăzi de formarea guvernului în Irlanda de Nord, şi de coaliţia inimaginabilă care a rezultat pentru atingerea acestui deziderat.

https://p.dw.com/p/B0xT
Paisley şi McGuinness
Paisley şi McGuinnessImagine: AP

Ziarul Die Welt comentează faptul că doi vechi duşmani vor conduce Irlanda de Nord, după ce partidele lor au reuşit să treacă peste duşmănia veche de decenii întregi. În Irlanda de Nord a început procesul de cooperare paşnică, ambele părţi descriind în interviuri decizia ca fiind una istorică. Mulţi observatori şi cunoscători ai provinciei britanice nici măcar nu au sperat la o asemenea evoluţie.

Cu câteva luni în urmă, cei doi lideri nici măcar nu vorbeau unul cu altul. Reverendul Paisley, supranumit şi Dr. „NO”, liderul Democratic Unionist Party, a refuzat ani la rând orice invitaţie la masa negocierilor. La fel şi Martin McGuinness, reprezentant al Partidului Republican Catolic Sinn-Fein, care refuza din principiu orice discuţie cu Democraţii.

Frankfurter Allgemeine Zeitung titrează „Doi duşmani de moarte conduc Irlanda de Nord”, iar Rheinzeitung din Koblenz se arată optimist în privinţa noului cabinet. Pacea o încheie numai cei puternici, iar Irlanda de Nord nu este o excepţie. Încăpăţânatul protestant Ian Paisley şi fostul luptător în armata republicană irlandeză, catolicul Martin McGuinness, formează un guvern supraconfesional. Aceasta este substanţa viselor de pace nordirlandeze. Dacă până şi duşmanii eterni se decid să colaboreze, atunci procesul de reconciliere naţională are o fundaţie solidă, comentează ziarul.

Die Presse din Viena crede că stabilitatea şi pacea necesită politicieni hotărâţi care sunt dispuşi să facă un compromis şi posedă o doză destul de mare de rezistenţă la frustrări. Partea frumosă este însă, că tocmai liderii care conturau cu mare răspundere conflictul îndelungat sunt cei care s-au decis să oprească bombele şi uciderile de oameni nevinovaţi. Această lecţie a nedreptăţii este valabilă şi pentru Europa de Sudest, dar şi pentru Orientul Apropiat, opinează Die Presse.

Financial Times scrie la Londra, că a sosit momentul ca Irlanda de Nord să susţină dezvoltarea sectorului privat. Decidenţii speră la normalitate, iar acum trebuie să îşi facă griji pământeşti, aşadar trebuie să încerce să devină independentă de sectoru public, care îi domină economia. Iar asta este o provocare pentru orice guvern, indiferent de ţara pe care o conduce.

Daily Telegraph menţionează că după decenii de conflicte care par să îşi fi găsit sfârşitul, clasa politică va trebui să umple un mare gol decizional şi instituţional. Va fi în consecinţă o adevărată probă de foc pentru parlamentul de la Belfast.

Cotidianul El Mundo din Madrid se ocupă şi el de acest subiect, dar privit din punct de vedere personal, şi titrează „Irlanda de Nord nu este un model pentru Ţara Bascilor”. Premierul Marii Britanii, Tony Blair, a lăudat iniţiativa duşmanilor eterni de la Belfast, dar, subliniază ziarul, o asemenea abordare s-ar putea dovedi periculoasă pentru stoparea terorismului basc. Fostul membru al Armatei Republicane Irlandeze ş-a regretat public faptele, dar asemenea cuvinte nu au fost de auzit nici din partea partidului separatist Batasuna, nici de la organizaţia ETA.

Situaţia din Serbia

Salzburger Nachrichten titrează „Experimentul periculos al lui Koştunica”, în contextul în care naţionalistul extremist Tomislav Nikolic a fost ales preşedinte al parlamentului de la Belgrad. În Serbia lipseşte delimitarea clară dintre patriotismul conform cu normele statului de drept, şi naţionalismul agresiv şi xenofob. Iar pentru politica Serbiei, jocul acesta este otravă curată, spune ziarul din Salzburg.

Şi Basler Zeitung din Geneva comentează subiectul, criticând pe cei care acuză renaşterea erei Miloşevici. Serbia într-adevăr nu şi-a depăşit obsesiile naţionaliste din anii 90, dar potenţialul agresiv de atunci lipseşte cu desăvârşire. Nu numai datorită restructurării armatei, ci mai ales pentru că mentalitatea oamenilor s-a schimbat între timp. Naţionalismul sârb nu mai este un pericol pentru alţii, ci doar pentru sârbi. Pentru că stă în calea apropierii de Uniunea Europeană.