Se reaprinde un vechi conflict constituțional

Moțiunea de cenzură și-a pierdut forța de impact căci marți Camera Deputaților a respins solicitarea DNA. Sunt lucruri diferite, dar s-a conturat de acum o majoritate lipsită de ezitări. De pildă, am văzut clar din atitudinea deputatului UDMR Marton Arpad că se desolidarizează de modul de a pune problema al liberalilor. A avut loc la început, așa cum se întâmplă de obicei, o mică discuție procedurală. Deputatul Gabriel Andronache a cerut să se voteze direct solicitarea DNA, căci președintele Camerei anunțase deja că votul va fi dat pe o hotărâre a Parlamentului. Or, Marton Arpad a avut o intervenție coerentă și utilă, dar care servea totodată intereselor majorității.

Totuși procedura de marți ar pretinde o discuție specială, căci după cazul Șova lucrurile au fost încurcate rău de tot din cauza Curții Constituționale. Să spunem deocamdată că s-a votat o hotărâre adoptată în proiect de Comisia juridică. Dacă hotărârea era aprobată (așa cum s-a întâmplat), Victor Ponta scăpa de urmărirea penală. Dar dacă hotărârea era respinsă, se întorcea la Comisie. Numai că nimeni nu putea spune ce ar fi urmat după aceea. Dacă membrii Comisiei ar fi adoptat a doua oară o hotărâre similară care ar fi căzut din nou în plen? Și tot așa la nesfârșit? În orice caz, să reținem că intervențiile pe teme de procedură nu sunt neutre. Câteodată cineva remarcă o injustiție inerentă procedurii, dar, de regulă, fiecare urmărește un avantaj de moment.

În sfârșit, de data aceasta nu existau dubii că se crease o majoritate clară. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, mai ales, a făcut o declarație lămuritoare: ”Am fost şi vom fi pentru o justiţie echilibrată şi independentă, şi nu pentru jocuri politice când e vorba de justiţie”.

Așadar despre asta a fost vorba și nu despre vinovăția premierului Ponta. A fost vorba în primul rând despre apărarea unei configurații politice. Șeful grupului liberal, Ludovic Orban a căutat cu multă elocință să combată impresia că anchetarea premierului ar schimba ceva în ecuația puterii. Dacă premierul va fi suspendat - a spus el - președintele Iohannis va numi un interimar din cadrul guvernului actual. Și, în definitiv, a mai spus Ludovic Orban, ce îi împiedică pe pesediști să desemneze un nou premier din rândurile lor și să continuie guvernarea? A sunat foarte logic și convingător. Totuși partidele românești nu fac față unor asemenea șocuri din cauza penuriei de cadre competente. Oameni care ”fac politică” sunt destui peste tot, dar cei care ar putea conduce un guvern, prea puțini. Ce a spus Ludovic Orban e valabil numai în teorie. Și nu e sigur că toți liberalii gândesc la fel.

Prin urmare, în ciuda acestor argumentații s-a votat marți nu numai în favoarea unei persoane, ci și în favoarea stabilității politice. Schimbarea guvernului ar fi avut foarte multe consecințe și ramificații fără legătură cu înfăptuirea justiției, iar cei mai vulnerabili la asemenea schimbări de administrație, ungurii, au fost și cei care au explicat mai apăsat acest lucru. De altfel Kelemen Hunor, tocmai pentru a disocia între aspectul judiciar și cel politic, declarase în presa de limbă maghiară că ar fi fost mai bine, în principiu, ca Victor Ponta să-și fi dat demisia.

În sfârșit este cert că s-a votat și împotriva unui precedent constituțional. Ar fi fost pentru prima dată când un guvern cade în urma unei acțiuni judiciare. Dar ceea ce astăzi pare dezirabil, mâine ar putea să devină un act politic nefericit. Membrii Parlamentului, îndelung culpabilzaţi pe toate canalele, de multe ori pe drept, sunt totuși cel mai bine plasați pentru a sesiza asemenea riscuri.

Nu putem însă ignora reacția președintelui Klaus Iohannis care a condamnat în cei mai aspri termeni cu putință votul din Parlament: ”Este o dovadă de maxima iresponsabilitate şi de sfidare la adresa cetățenilor faptul că parlamentarii ce alcătuiesc majoritatea împiedică justiția să-și facă datoria, sunt dispuși să distrugă instituția Parlamentului, așa cum ar trebui ea să funcționeze într-un stat de drept și să afecteze imaginea României pentru a salva politic o singură persoană”.

Devine clar că ne întoarcem încetul cu încetul de unde am plecat: președintele ales prin vot direct și universal, dar cu atribuții limitate, intră în coliziune cu Guvernul și majoritatea parlamentară. Dacă lăsăm deoparte temperamentele și stilurile personale diferite, situația de acum începe să semene destul de bine cu conflictele de acum un deceniu.