Este sistemul uninominal un eşec?

Ignoranţa aceasta este interesantă în mai multe privinţe. Dar să prezentăm mai întâi datele. Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie a realizat un studiu prin metoda interviului telefonic, care s-a desfăşurat în ziua de 22 noiembrie. Întrebaţi dacă îşi cunosc deputatul actual, abia 38% au răspuns pozitiv. La Senat rezultatele sunt şi mai slabe: 32% îşi cunosc senatorul şi 68% nu îl cunosc. Există şi alte întrebări privind iniţiativele politice ale deputatului sau senatorului, promisiunile din campanie, profesia acestora sau afacerile pe care le desfăşoară şi care confirmă toate gradul mare de ignorare. Cetăţenii nu ştiu mai nimic despre reprezentanţii lor în Parlament şi nici aceştia nu par să fi făcut nimic ca să fie cunscuţi. De exemplu abia 13% declară că au primit acasă mesaje de la deputatul ales în colegiul în care locuiesc.

Dacă ne amintim că în anul 2008 la alegerile legislative s-a înregistrat cea mai scăzută prezenţă la urne din toată istoria democraţiei recente, de 38%, atunci observăm că datele de mai sus se explică foarte bine. Chiar dacă nu putem fi siguri că cei care au participat la chestionar au votat în 2008, putem totuşi aprecia că cei mai mulţi dintre ei au făcut-o, de vreme ce le place să răspundă la sondaje. Aşadar cei care au votat au şi o mică iniţiere în viaţa politică, ştiu câte ceva despre candidatul lor, chiar dacă ştiu foarte puţin.

În aceeaşi logică, putem spune că anul acesta interesul politic este ceva mai ridicat. Din totalul respondenţilor, 43% îi cunosc pe candidaţii la Camera Deputaţilor şi 38% pe cei de la Senat. Aşadar ceva mai mult decât în 2008, ceea ce ar putea însemna că şi prezenţa la vot va fi ceva mai ridicată decât acum patru ani, dar nu foarte mare.

Dar aspectul cel mai interesant este şi cel mai spectaculos. Alegătorii îşi cunosc candidaţii în prea mică măsură. Este limpede că sistemul votului în circumscripţii uninominale nu a fost încă bine asimilat şi nu a creat mult aşteptata legătură dintre aleşi şi alegători. Care a fost principalul argument în favoarea „votului uninominal”? Tocmai faptul că listele de partid ar împiedica o relaţie directă între cei aleşi şi alegători şi, în subsidiar, că ar bloca un control eficient al activităţii politice.

Chiar dacă rezultatele acestui sondaj sunt decepţionante, este totuşi prea devreme să spunem că sistemul de vot în circumscripţii uninominale a eşuat. În decembrie ne vom afla abia la al doilea exerciţiu de acest tip. Dar este clar că lumea se comportă pe mai departe ca şi cum ar vota pe liste. Întrebaţi, în cadrul aceluiaşi sondaj IRES, care sunt criteriile alegerii, 19% au răspuns că cinstea candidatului, 10% au declarat că vor ţine seama de partidul din care face parte şi 8% de activitatea anterioară. Dacă admitem însă că primul criteriu este întrucâtva ipocrit, atunci putem vedea adevărata realitate politică: cei mai mulţi vor vota totuşi cu sigla partidului. Alte întrebări confirmă perfect această orientare.

Ar trebui aşadar să se revină la lista de partid? Este, aşa cum am spus, prematur, să judecăm performanţele sisemului uninominal. Totuşi am putea arăta că partidele româneşti par să facă tot ce le stă în putinţă ca să compromită acest sistem electoral. De pildă prea puţini dintre cei care au candidat în 2008 într-un anumit colegiu mai candidează şi anul acesta în acelaşi colegiu. Şi atunci cum ar putea alegătorii să-i cunoască pe candidaţi? Cum să le aprecieze performanţa? Cum să-i pedepsească sau să-i premieze prin votul lor?

Candidaţii impopulari au fugit din colegiile lor, unde erau relativ cunoscuţi, în alte colegii unde sunt cvasi-necunoscuţi. E un paradox care se va răsfrânge negativ asupra vieţii politice, căci dacă sistemul se perpetuează, niciodată nu vom putea vedea stabilindu-se visatele legături statornice între deputaţi şi alegătorii lor din colegiu. Nu va fi de mirare dacă cineva va propune, în curând, ca un candidat să aibă domicilul stabil în colegiul în care candidează.