Eternii prizonieri de la Guantanamo

Mohamedou Ould Slahi a stat în spatele gratiilor la Guantanamo timp de 14 ani. A fost torturat timp de 70 de zile, a fost interogat 18 ore pe zi timp de trei ani. Slahi, care a locuit și în Germania înainte de arestare, a fost suspectat că a jucat un rol important în cadrul Al-Qaeda și că a fost implicat în atacurile teroriste de la 11 septembrie, dar nu a existat niciodată o dovadă în acest sens. Slahi nu a fost niciodată acuzat sau condamnat în timpul celor 14 ani petrecuți la Guantanamo. Mauritanul, acum în vârstă de 50 de ani, a fost eliberat în cele din urmă, dar nu a fost despăgubit pentru viața furată.

Avocata apărării, Nancy Hollander, se ocupă și astăzi de ceea ce probabil reprezintă cel mai important caz al său, recent transformat în film de lung metraj.

Prin Guantanamo, SUA au devenit o țară "care nu respectă statul de drept", spune Hollander și vorbește de o "situație catastrofală". Acest lucru este valabil nu numai pentru cei 13 deținuți care sunt reținuți fără acuzații și care așteaptă de ani de zile să fie eliberați, ci și pentru presupușii autori ai atentatelor de la 11 septembrie, care așteaptă încă să fie judecați, la 20 de ani de la atentate.

Sistemul juridic suspendat în mod sistematic

Această acută lipsă a statului de drept nu este o coincidență, ci a fost obiectivul administrației americane sub conducerea lui George W. Bush, președinte la acea vreme, spune experta Daphne Eviatar de la Amnesty International. "Acesta a creat o închisoare offshore pentru a trece în mod deliberat peste sistemul juridic al Statelor Unite", spune Eviatar. Într-un raport al Amnesty International privind situația de la Guantanamo, experta denunță încălcări ample ale drepturilor omului. Printre acestea se numără detenția pe termen nelimitat în absența acuzațiilor, precum și torturarea deținuților. Deși nu există informații clare în acest sens, Eviatar citează diverse investigații, inclusiv una a Comisiei de Informații a Senatului SUA, potrivit cărora zeci de oameni au fost torturați cu brutalitate la Guantanamo.

Baza navală americană de la Guantanamo Bay din Cuba există de peste o sută de ani. Abia în ianuarie 2002, la câteva luni după atentatele din 11 septembrie, a fost extinsă pentru a include o tabără de detenție, ceea ce i-a adus un renume îndoilnic. Anthony Natale, care îl apără în instanță pe prezumtivul terorist Al-Qaeda, Abd al-Rahim al-Nashiri, vorbește deschis despre dezamăgirea sa în legătură cu Guantanamo. "Am renunțat la tot ceea ce face din această țară o țară liberă, cu drepturi egale pentru toți."

Cenzura presei și prezența obligatorie

Cei care vor să vadă cu ochii lor ceea ce se petrece la Guantanamo au de depășit mai multe obstacole. Primul este spațiul aerian cubanez, pe care avioanele charter săptămânale de la Washington nu au voie să îl traverseze. Avionul trebuie mai întâi să ocolească Cuba spre est și nu are voie să se îndrepte spre baza militară decât în momentul aterizării. Din aer, se poate vedea infama bază. La poalele unui lanț muntos arid se află Golful Guantanamo, la vest se află aeroportul, la est baza navală, tribunalul militar "Camp Justice" și lagărul de prizonieri.

După săptămâni întregi de verificări de securitate, am primit și noi permisiunea. Însă înainte de a putea pleca, a trebuit să semnăm aşa-numitele reguli ”Ground Rules”. Acestea stipulează la ce te poți aștepta ca jurnalist în Guantanamo: nicio libertate de mișcare și mai cu seamă zero libertate a presei.

Nu ni se permite nici măcar să vizităm închisoarea din exterior, iar toate informațiile din interior sunt supuse celui mai strict secret, ceea ce îi exasperează pe avocații deținuților. Nancy Hollander a luptat timp de șapte ani în instanță pentru ca Mohamedou Ould Slahi, clientul ei, să poată publica ”Jurnalul de la Guantanamo”.

Viața în umbra închisorii de tortură

Când oamenii se gândesc la Guantanamo, probabil că au în minte tortură și sârmă ghimpată. De fapt, centrele de detenție și tribunalul militar reprezintă doar o mică parte a bazei. În mare parte, baza navală seamănă cu un mic oraș american.

Ni se arată noul liceu, care a costat 65 de milioane de dolari și care a fost inaugurat de curând, cu tehnologie de ultimă generație - 220 de copii de toate vârstele ar trebui să trăiască aici o copilărie cât se poate de normală, chiar dacă presupusul creier al atentatelor de la 11 septembrie 2001 își așteaptă procesul la doar cinci kilometri distanță. Directorul școlii, Emilio Garza, explică faptul că închisoarea nu este inclusă în programa școlară.

Aici există un supermarket, zone rezidențiale care amintesc de idilele suburbane americane și singurul McDonald's de pe teritoriul cubanez. Radio GTMO difuzează muzică pop latino-americană, iar în magazinul de suveniruri vizitatorii pot cumpăra tricouri cu sloganul "Rockin' in Fidel's Backyard".

Prezentatoarea Annaliss Candelaria, în uniformă de camuflaj la microfon, este gazda emisiunii Morning Show de la ora opt dimineața. Divertisment, muzică, până și subiecte serioase, cum ar fi sinuciderea, sunt incluse în program. Mai presus de toate, este vorba despre "întărirea moralului trupelor", spune Candelaria.

Radio GTMO nu relatează despre interogatoriile în curs de desfășurare la tribunalul militar și nici despre centrul de detenție, care pur și simplu ”nu face parte din cultura" bazei navale, spune Candelaria. De fapt, toate facilitățile tribunalului și ale închisorii sunt inaccesibile pentru majoritatea celor 6.000 de persoane care locuiesc la Guantanamo. "Știm despre ei doar ceea ce citim în presă", spune ea.

Planuri, planuri, planuri, planuri

Primele planuri de închidere a Guantanamo au fost făcute la sfârșitul administrației lui George W. Bush. Barack Obama a promis de mai multe ori închiderea centrului, apoi a pierdut în scurt timp majoritatea în Congres în favoarea republicanilor, care la rândul lor au introdus o lege ce "nu permite nimănui care a fost vreodată deținut la Guantanamo să vină în SUA, indiferent de motiv", spune Nancy Hollander. Acest lucru, conchide ea, face imposibilă din punct de vedere legal mutarea deținuților pe teritoriul continental al Statelor Unite.

"Nicio încercare de a transforma cuvintele în fapte"

Ulterior, președintele Donald Trump a schimbat și el cursul lucrurilor, anunțând că Guantanamo va rămâne deschis. Potrivit republicanilor, Guantanamo continuă să protejeze împotriva atacurilor teroriste, iar transferul deținuților în SUA ar fi prea periculos. Pe de altă parte, opozanții Guantanamo susțin că însăși existența lagărului este un motiv de radicalizare a tinerilor musulmani.

Următoarea răsturnare a politicii privind Guantanamo a avut loc sub conducerea președintelui Joe Biden, care a anunțat, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, după preluarea mandatului, că intenționează să închidă centrul de detenţie în timpul mandatului său.

Cu toate acestea, atunci când Comisia de Informații a Senatului SUA s-a reunit din nou recent pe această temă, nu a apărut niciun reprezentant al administrației Biden. Acest lucru relevă în primul rând care sunt prioritățile guvernului, care până acum "nu a făcut nicio încercare de a-și susține vorbele cu fapte", spune Nancy Hollander.

Reținut în pofida lipsei de probe

De fapt, cu programul său de infrastructură eșuat și cu apropierea alegerilor ”midterm”, la jumătate de mandat, administrația Biden are acum probleme probabil mai mari decât închisoarea de la Guantanamo. Prin urmare, viitorul "Gitmo" este complet deschis. Unii dintre prizonieri ar putea fi eliberați conform planului, în vreme ce alții ar putea fi returnați prin acorduri bilaterale în țările de origine. Daphne Eviatar de la Amnesty International este optimistă. "În timp ce numărul deținuților este din ce în ce mai mic, devine tot mai clar cât de absurdă este întreaga situație. Este limpede și că, în afară de binecunoscutele motive morale, un deținut costă contribuabilul american 13 milioane de dolari americani pe an.

Ar fi mai ieftin, spun experții, ca deținuții să fie încarcerați în SUA, dar, în afară de obstacolele juridice, nici aceasta nu este soluția, spune Nancy Hollander, care solicită eliberarea imediată a prizonierilor de la Guantanamo. „Nu putem să reținem oameni timp de 20 de ani fără să-i acuzăm de ceva, pentru că nu există suficiente probe împotriva acestora, dar în același timp să pretindem că sunt periculoși”.

Întrebarea privind viitorul Guantanamo nu mai poate fi rezolvată cu argumente raționale. Ca multe alte lucruri în SUA, centrul de detenție a devenit o miză politică la umbra căreia ”prizonierii eterni” așteaptă de 20 de ani să fie judecați.