EU NATO Balcan

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au focalizat atenţia opiniei publice internaţionale asupra problemelor din Orient apropiat- deci departe de regiunea de criză a anilor 90, şi anume Europa de Sud- est. Acolo are acum loc un proces de transfer al responsbilităţii problemelor de securitate de la Nato la UE; pentru europeni o provocare importantă, deoarece efectivele militare de care dispun, sînt încă în mare măsură, dependente de structurile NATO, deci implicit şi de cele americane.
Totuşi UE nu poate trece de problema unei mai puternice implicări în Europa de sud-est, crede Verica Spasovska în comentariul ei, pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează.

Regiunea Balcanilor este din nou în atenţia autorităţilor de la Berlin. Şi asta, în primul rînd datorită sfîrşitului tragic al preşedintelui macedonian, Boris Trajkovski, mort într-un accident aviatic. Macedonia, zguduită de nenumărate crize, a pierdut, prin dispariţia lui Trajkovski, un element stabilizator pentru ţară, dar şi un politician care s-a angajat hotărît în rezolvarea divergenţelor dintre albanezi şi macedoneni. În al doilea rînd, vizita efectuată de curînd de ministrul german de externe, Joschka Fischer la Sarajevo, ne reaminteşte faptu,l că autorităţile de la Bruessel doresc să înceapă, un nou capitol, în ceea ce priveşte politica externă comunitară în Europa de sud-est.

Pentru prima oară în istoria sa, UE a decis ca pînă la finele acestui an, să înlocuiască trupele de menţinere a păcii SFOR, aflate la ora actuală sub comanda Nato, cu soldaţii proprii, preluînd astfel controlul şi responsabilitatea nu numai pe linia diplomatică, ci şi în domeniul politicii de securitate. Şi chiar dacă trupele staţionate în această parte a europei vor fi într-adevăr reduse, gradat, în următorii trei ani, de la o cifră de 12.000 de soldaţi- din care 1600 sînt germani, pînă la aproximativ 7000, Javier Solana, este convins că trupele UE vor putea prelua integral atribuţiile SFOR.

Intenţiile occidentalilor se doresc a fi un semnal cît se poate de limpede pentru reţelele criminale sau pentru extremiştii bosniaci, şi anume, că ele nu le vor permite nici un spaţiu de manevră. Chiar şi pentru SUA, gestul europenilor ar trebui să fie o indicaţie clară, că în Europa de sud-est nu mai este loc de structuri suprapuse. Căci, dacă ţinem cont de politica lor unilaterală, SUA vor dori să-şi păstreze privilegiul de "a vîna" în Bosnia, terorişti arabi şi criminali de război, chiar dacă la conducerea trupelor se vor produce schimbări.

O dublă şefie ar putea submina autoritatea trupelor UE, dar ar şi micşora eficienţa trupelor staţionate. Este, de aceea, nu numai legitim ci şi imperios, ca UE să îşi impună propria ei poziţie faţă de SUA în problema bosniacă. UE are acum posibilitatea de a demonstra, că este departe de a fi un organism lipsit de vlagă, chiar dacă în ultimii ani a lăsat să se înţeleagă asta, tocmai din cauza lipsei unei strategii diplomatice unitare în Balcani.

Iar Berlinul, este consecvent în a-şi aduce contribuţia la ordinea pe care şi-o fac europenii în casa lorcomună. După aproape 10 ani de angajament în cadrul trupelor de menţinere a păcii SFOR din Bosnia, Germania este percepută înBalcan nu doar ca un gigant economic ce joacă în Europa Centrală un rol important, ci şi ca o ţară pregătită să preia problemele ce ţin de securitatea zonală

Partenerul europenilor de dincolo de ocean, ar trebui, ca urmare a implicării în nenumărate misiuni a propriilor soldaţi în diferite zone de conflict ale lumii, să-şi reducă-cel puţin pe termen scurt- angajamentul în Balcan. Desigur, dacă ambele părţi vor aprecia, că în această relaţie transatlantică europenii sînt la înălţimea partenerilor americani.