Europa, la ea acasă

A descrie şi prezenta Europa aşa cum este ea la nivel instituţional, în crochiuri, portrete elaborate, individuale sau de grup, scene de gen, mici drame pe scenă şi ceva mai mari, în culise, a urmări şi înregistra actanţii, a glosa întîmplările mărunte şi evenimentele majore, declaraţiile oficiale, schimbul de replici în „aparte-uri”, a compara idealurile cu realitatea dată, a măsura distanţa dintre ele, totul în paginile unei singure cărţi, este o performanţă cu care puţini „iniţiaţi” se pot lăuda. Victor Iulian Tucă este unul dintre ei.

Titlul volumului „Apusul occidentului nu a venit (încă)" are o rezonanţă spengleriană, dînd de înţeles că declinul va veni totuşi cîndva. Lectura cărţii contrazice însă această supoziţie. Victor Iulian Tucă nu este nici euro-sceptic, nici euro-optimist ci realist şi universalist, întrevăzînd în construcţia europeană, aşa cum subtitlul o indică , unitatea în diversitate.

Faptul că volumul vede lumina tiparului la trecerea unui an de cînd România a aderat la Uniunea Europeană, nu transformă scrierea într-un bilanţ.

„Europa unită rămîne la acest moment un spaţiu imaginar şi concret deopotrivă, un loc aparent incert, despre care vom putea spune undeva în viitor TARA NOASTRĂ. EUROPA! Crezul este înscris pe coperta din spate a cărţii lui Victor Iulian Tucă.

Cuprinsul volumului schiţează şi traseul pe care România trebuie să-l străbată între idealurile europene, modelul nordic şi realităţile est-europene, pentru „a fi ca ei”, fiind încă „atît de departe de ei”, cum se intitulează ultima parte a volumului în care sunt incluse şi interviurile unor personalităţi ale politicii occidentale dar şi dialogurile cu Monica Macovei, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu.

Impresionantă este forţa de sinteză a autorului, capacitatea de a extrage din minereul aparent steril al agendei zilnice de lucru a Parlamentului şi Comisiei Europene, „pepitele” care să atragă privirea cititorului est-european prin calitatea lor de a fi ele însele, sau doar de a reflecta, imaginea occidentului. Victor Iulian Tucă asociază neostentativ dar edificator, experienţa personală (capitolul „Pe drumul regal: Danemarca”) cu analiza lucidă a unei realităţi est-europene traumatizată încă de deceniile de comunism.

Departe de a idealiza occidentul, autorul îi scoate la iveală, cu acte la dosar (trimiteri bibliografice în josul paginii) cu umor şi sarcasm pe alocuri, virtuţile şi metehnele, prejudecăţile, slăbiciunile, idealurile în capitolul „Speranţe şi dezamăgiri: Uniunea Europeană”.

Autopsierea eşecului social-democraţilor în aplicarea unor politici de stînga în România post-decembristă este cuprinsă în capitolul intitulat „Statul asistenţial ca asistenţă pentru corupţie”, incluzînd articole scrise de autor între anii 2003-2004, texte care ar putea fi o lectură obligatorie pentru o anumită parte a clasei politice româneşti şi după aderarea ţării la Uniunea Europeană, devreme ce, citîndu-l pe autor, „măsura justă a trecutului este singura soluţie pentru un viitor fără fantome” .

Demersurile imagologice nu lipsesc din cuprinsul volumului, intenţia clară şi de altfel şi reuşita autorului fiind şi spulberarea unor clişee de ambele părţi.

„Balcanizarea Europei versus europenizarea României”, chiar dacă abordează fenomenul corupţiei la Bruxelles sau Bucureşti, incriminează una din cele mai nefaste reacţii româneşti la dojenile occidentale „…şi în Europa există corupţie”, meteahna de a transforma în alibi pentru propriile greşeli, erorile celorlalţi. „Aşa se face că opinia mai multor state europene că, odată intrată, se va întoarce la politica balcanică, s-a adeverit” scrie autorul la pagina 183, opinie confirmată a posteriori şi de articolele critice referitoare la carenţele în justiţie şi la capitolul corupţiei, apărute în presa occidentală, în ultima perioadă, la mai bine de un an după aderare.

Investigativ , documentar, lucid fără a respinge micile şi inofensivele capcane emoţionale, analitic fără a neglija valenţele didactice şi nici tezaurul de informaţii , demersul lui Victor Iulian Tucă conferă viaţă, suculenţă , accesibilitate proiectului european. Acasă la Bruxelles dar şi la Bucureşti, autorul cărţii, colegul nostru, a izbutit să scoată la iveală de sub imaginea abstractă a instituţiilor europene, percepută de la distanţă ca un super-stat, ca un „Leviathan ” (nu neapărat în sensul dat de Hobbes ) chipurile umane, persoanele şi personalităţile, ideile şi feliile de viaţă, fragmentele de realitate care conferă occidentului, în pofida neajunsurilor sale, funcţia unui model viu. Încă…