Europa, mon amour

În urmă cu mai puțin de zece ani, în Croația, multe cafenele chiar şi din regiunile rurale, se numeau "Café Europa". În oraşul port Split din Dalmația, turiştii şi localnicii se regăseau în modesta "Café Genscher" pentru a filosofa la malul mării. Daca ceva mergea bine, atunci se spunea că este "la standard european". Între timp, puțini mai cred că ceva merge bine în țară. Iar Europa este privita cu scepticism.

Cândva licărea speranța că Europa ar aduce un viitor mai bun, progresul pe care îl aşteptau mulți după ani de stagnare şi războaie. Din această speranță s-a născut exodul: tineri bine pregătiți, care nu au trăit războiul civil, se află acum în exil. Chiar şi cei mai în vârstă pleacă din țară. Mulți dintre ei aleg Germania. Din "Viitorul Europa" a rămas libertatea de a-ți găsi de lucru în Germania şi de a-ți părăsi țara pentru a munci sub nivelul calificării pe care o ai. Mai mult, coasta dalmatină a Croației a devenit atracție turistică, dar bogăția populației se regăseşte în salarii de trei euro pe oră. Cafeneaua din Split se cheama acum "Café Ego".

Europa are nevoie de curaj

În actuala săptămână europeană au avut loc trei evenimente centrale, care demonstrează vulnerabilitatea, lipsa de unitate şi de orientare a comunității. Elevului model Macron i s-a decernat premiul Carol cel Mare la Aachen. Discursul său a fost o pledoarie pentru Europa, dar şi o critică aprinsă la adresa politicii fiscale germane şi a exportului furibund. O cunoaşte prea puțin pe Merkel daca speră că ea va reacționa sub presiune publică. Şi cunoaşte bine Germania atunci când presupune că germanii ignoră acuzațiile pe care francezii i le aduc lui Macron pentru politica lui de austeritate.

Viktor Orban dă următoarea lovitură si provoacă imediat dupa realegerea lui, declarând că a venit sfârşitul democrației liberale. SUA anunță retragerea din Acordul nuclear cu Iranul arătând vulnerabilitatea Europei ca Global Player. Multe state din Orientul Apropiat nu se mai bazează pe SUA. Iar Europa este prea slabă pentru a umple golul rămas. Macron s-a referit şi aici la puterea Europei, la curaj. A stârnit entuziasm, dar reacțiile de după recentul lui discurs din Parlamentul European arată că Merkel nu este singura care ezită.

Această Europă are nevoie de curaj, da. Cine iubeşte Europa nu conteneşte să invoce pacea rezultată din colaborarea europeană şi chiar şi mai multă bunăstare, dar nu pentru toți. Eforturile de convingere ale politicienilor trebuie transportate în viața de zi cu zi. Deficitul de democrație din Uniunea Europeană este momentan atât de mare încât un plus de încredere în direcția "mai multă Europa" va fi greu de obţinut.

Aceste puncte vulnerabile ale comunității sunt trecute sub tăcere de cei care fac reclamă Europei. Aceasta este cea mai mare eroare în campaniile pro-Europa. Lipsa de încredere umbreşte ideea "Statelor Unite ale Europei". Să însemne şi mai multă putere pentru o instanță supranațională precum UE - cu la fel de puțină legitimitate democratică?

Europa are nevoie de democrație

Democrația liberală nu este criticată din cauza valorilor ei fundamentale democratice, ci pentru că aspectele liberale sunt concentrate mai ales pe piața mondială ca şi pe ajustarea reglementărilor în favoarea concernelor globale, a băncilor şi a investitorilor imobiliari. Este Europa celor bogați, gandesc mulți.

Cu "liberal" majoritatea europenilor nu asociază drepturile universale ale omului, ci mai degrabă decizii precum cea din Portugalia, unde Troika a intervenit pentru a majora pragul maxim al chiriilor şi a liberaliza piața imobiliară. Acum aproape niciun localnic nu îşi mai permite un apartament în centrul Lisabonei. Există, în schimb, turism de masă, investitori străini, salarii mici, instituţii publice în cădere liberă.

În prezent, capitalul străin îi înstrăinează pe oameni de a lor patrie. Singura apărare care le rămâne este să atace "tot ce-i străin", întrucât capitalul este abstract şi nu poate fi atacat concret. Macron este apreciat în Germania, pentru că ține un discurs bun. În paralel, intelectualii din Franța protestează faţă de politicile sale prin care riscă să repete greşelile programului german Agenda 2010.

Stilul de conducere al lui Macron a fost recent caracterizat de filosoful Jean-Claude Monod drept "liberalism autoritar". Pe plan internațional, face o impresie bună, dar în țară pluralitatea suferă. Reducerile decise de Macron au afectat şi învățământul şi artele cu care bravează pe plan internațional. Dar etica compromisului se distanțează tot mai mult de Macron. Orban a ajuns deja acolo unde compromisul nu se mai regăseşte. Patosul propriilor convingeri - indiferent la care margine a spectrului politic - nu le va reda oamenilor încrederea în Europa.

Politicienii europeni trebuie să transpună idealurile în care cred în politică pentru cetățeni. Când "pacea" nu mai ajunge ca argument, nemulțumirea sporeşte. Europa poate redeveni dragostea europenilor dacă "viitorul nostru" se regăseşte în ea. Poate atunci vom redescoperi în micile sate cafenele numite "Europa" - locuri în care oamenii să bea şi să petreacă în voie, nu să dezbată chestiuni identitare şi alte probleme. Mai multă Europă nu este posibilă decât cu mai multă democrație.

Jagoda Marinic este o scriitoare, dramaturgă și jurnalistă germano-croată. S-a născut la Waiblingen, părinții ei fiind croați imigranți. În prezent locuiește la Heidelberg. În cartea "Made in Germany - Ce e german în Germania?" abordează subiectul identității Germaniei ca țară de imigrație.