Globalizare cu față europeană

Europa rămâne încă în inimile multor europeni, chiar dacă deseori au încetat să mai creadă în ea. Copleșitoarea mobilizare după incendiul de la Catedrala Notre-Dame este o dovadă în acest sens.

Avem astăzi șansa de a ridica un nou "imperiu" european pentru secolul XXI, după cum formula ministrul francez al Economiei și Finanțelor, Bruno Le Maire. Înainte însă, Europa trebuie să își facă ordine în propria ogradă. Dar ceea ce s-a întâmplat peste noapte în cazul Notre-Dame nu a mai reușit Europa să realizeze după momentul votului pro Brexit: să câștige afecțiunea oamenilor și să le ofere sentimentul unei apartenențe comune. Nu, populismul și scepticismul față de UE nu sunt principalele noastre probleme, ci obsesia pentru reguli și lipsa de viziune la vârful comunității. O Europă intens reglementată nu este obligatoriu antipodul unei Europe care să îi inspire pe oameni, dar ambele variante ar trebui abordate cu egală importanță.

Europa s-a retras cu bună știință

În plus, în acest moment nu este clar ce ar trebui să reprezinte viziunea europeană pentru comunitate și pentru restul lumii. În privința dispoziției, europenii au renunțat la rolul de lider, atunci când au schimbat sistemul de educație, discursul public și stilul politic și s-au distanțat de concepte precum "armată" și "siguranță".

Europa s-a retras cu bună știință. Ironic însă, Europa diversității a încercat să niveleze ambițiile și talentele. Toți cei care vor să facă mai mult și își doresc un rol de lider ar trebui susținuți. De exemplu, ar avea sens ca statele comunitare est-europene și Franța să preia conducerea în sectorul politiciii de securitate, în timp ce alte țări, alături de Germania, să se concentreze pe dezvoltarea internă a UE și consolidarea ei.

Alungați naționalismul toxic

Există o așa-numită "smart power" - care ar reprezenta o mult mai bună investiție energetică și financiară comparativ cu certurile și lamentările generate de populism. Oamenii vor începe din nou să susțină Europa, știind că nu trebuie să împartă cu tot mai mulți o singură felie de tort. Ar fi de preferat să pună mână de la mână pentru a mări acest tort.

Provocarea este să regăsească spiritul inovator al fostelor imperii în paralel cu alungarea naționalismului toxic.

Alianța pentru multilateralism, discutată în Franța și Germania, este un pas în direcția corectă. Nu există un semn mai bun al trezirii europene decât formarea unei comuniuni între egali. Actuala formă a Europei garantează că nu va redeveni vreodată o putere agresivă. Dar, în contextul luptelor de putere, puterea reprezintă unica opțiune, după cum spunea și jurnalista franceză Sylvie Kaufmann.

Un cadou oferit lumii

Trebuie să considerăm parteneriatele cu Australia, Canada, dar și Mexic, India, Indonezia și Japonia drept investiție de încredere a lor în Europa. Aceste state au depășit experiențele problematice ale colonialismului și sprijină ambițiile globale ale Europei. Au o viziune asupra modului în care poate funcționa global un model de rețea pentru a-i ține la distanță pe potențialii giganți agresivi, fie economic, fie geografic. Fiecare regiune are propriile "staruri", dar și frici hegemoniale.

Ne dorim o comunitate între egali și parteneri. Există deja, aceste state sunt pregătite să aprecieze că facem lucrurile bine. Este cineva la Bruxelles și în capitalele naționale care să accepte provocarea? Personal cred că Europa ar putea fi un cadou oferit lumii, o globalizare cu față europeană. Ar fi o globalizare în care oamenii și companiile ar avea parte de apreciere egală, în care pluralitatea culturală nu ar fi nivelată. O astfel de globalizare nu ar funcționa după principiul "one size fits all" (măsurii universale). Ar avea grijă ca inteligența artificială și tehnologia să fie puse în slujba viitorului și nu a controlului centralizat. Am asista la o a patra revoluție industrială, în slujba oamenilor.

Radu Magdin este analist și consilier politic român. I-a consiliat, printre alții, pe premierul României (între 2014 și 2015) și pe premierul Republicii Moldova (2016-2017). Din 2007 până în 2012 a lucrat la Bruxelles pentru Parlamentul European, EurActiv și Google. Face parte din grupul de lucru al "Liderilor Emergenți din NATO".

(N. red.: Traducere în limba română după textul original în limba engleză)