James Bond este de multă vreme un mit european comun

James Bond nu are timp să moară (acesta este titlul celui de-al 25-lea film cu James Bond "No Time to Die”, care va fi lansat în cinematografe în 2020). Dar 007 a avut timp suficient să amâne pentru 12 noiembrie premiera programată inițial să aibă loc pe 2 aprilie. Și astfel Europa (și restul lumii) rămâne distanțată social, lucrează de acasă într-o semicarantină benevolă - și se uită pentru a nu știu câta oară la cele 24 de filme mai vechi din seria James Bond. Spre deosebire de fotbal, de Olimpiadă sau sălile cinematografelor, filmele cu James Bond sunt mereu accesibile. Fiindcă James Bond este mai mult decât un superagent în slujba Majestății Sale. El este un mit paneuropean.

"Jucării" geniale

La fel ca Europa pe care am cunoscut-o înainte de prezenta pandemie, James Bond a răsărit din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial. Cele 12 romane din seria James Bond au apărut între anii 1953 și 1964 și oglindeau experiențele autorului lor, Ian Fleming, cu spionajul în timpul conflagrației mondiale pe fundalul Războiului Rece. Fleming a activat în timpul războiului în serviciul secret al marinei britanice și s-a inspirat din operațiuni reale executate de persoane reale. Mai târziu, creatorul lui James Bond a legat o strânsă prietenie cu primul șef al CIA, Allen Dulles. Chiar dacă micul MI6 britanic o surclasează în persoana lui Bond constant pe marea CIA, atât în romane cât și în filme, Dulles a fost un mare admirator al personajului 007. El a declarat pentru revista Life că a cerut în repetate rânduri departamentului tehnic al CIA să construiască și el "jucării" la fel de geniale ca și "Q". Concret, el s-a referit la emițătorul de semnal pe care Bond a reușit să-l strecoare în bortbagajul răufăcătorului Goldfinger și la lama otrăvită ascunsă în pantoful Rosei Khleb în filmul "Din Rusia, cu dragoste".

Lotte Lenya alias "Rosa Khleb" a făcut în 1963 începutul în pelicula "Din Rusia, cu dragoste" iar Gerd Fröbe alias "Auric Goldfinger" a consolidat un an mai târziu o mică tradiție a filmelor cu James Bond: mereu își face apariția câte un răufăcător german. Christoph Waltz în rolul arhiticălosului "Ernst Stavro Blofeld" reînvie în prezent această tradiție în peliculele "Spectre" și "No time to die". Înaintea lui Waltz, alte nume mari ale cinematografiei cum ar fi Curd Jürgens alias "Stromberg" în "Spionul care m-a iubit" sau Klaus-Maria Brandauer, în rolul lui "Maximilian Lago" din "Niciodată să nu spui niciodată" au interpretat astfel de roluri. Întreg personajul "Blofeld", cu cicatricea sa caracteristică pe obrazul drept, a fost oricum inspirat din biografia ofițerului SS, austriacul Otto Skorzeny. Fața acestuia a fost decenii la rând întruchiparea răului absolut. Iar acesta nu putea fi în perioada postbelică decât un german (de fapt un austriac, dar principalul e că a fost nazist). În universul 007 exista pentru asta o explicație foarte logică, cu bătaie și mai lungă: James Bond s-a născut la începutul anilor 1920 în Germania, în Bazinul Ruhr, unde tatăl său a fost după Primul Război Mondial militar în trupele britanice de ocupație. Așa cel puțin scrie în singura "Biografie autorizată" a lui John Pearson din anul 1973. Antipatia față de "huni", cum erau supranumiți militarii germani în Primul Război Mondial, prima mare catastrofă a secolului XX, James a moștenit-o de la tatăl său. "Germanul malefic" face însă aluzie preponderent la cel de-al Doilea Război Mondial.

Uniunea Sovietică s-a considerat jignită

Dar prima și a doua conflagrație mondială nu alcătuiesc în filme decât fundalul Războiului Rece. Conflictul internațional între sisteme, între est și vest, între comunism și democrația occidentală, este coloana de sprijin a universului Bond, mai mult chiar decât "germanul malefic". Efectul pe care l-au avut filmele cu James Bond în perioada Războiului Rece nu poate fi, practic, supraestimat. Ele au provocat reacții politice oficiale la cel mai înalt nivel. După "Din Rusia, cu dragoste" Uniunea Sovietică s-a simțit într-atât de jignită încât a interzis până la mijlocul anilor 1970 toate filmele cu James Bond. Mai mult decât atât, a făcut presiuni în multe țări pentru scoaterea din cinematografe a filmului amintit și l-a declarat pe James Bond oficial persona non grata în URSS. A institui asupra unui personaj fictiv, erou de film, sancțiuni diplomatice este ceva fără precedent. Dar a demonstrat cât se poate de clar că Bond a fost luat în serios de toate taberele și și-a găsit locul în politica culturală din est și din vest.

Echipament spectaculos de spionaj, cascadorii, mașini, femei, petreceri și locuri de filmare dintre cele mai frumoase din lume - numeroși spectatori sunt furați de aceste detalii secundare ale fiecărui film cu James Bond. Ele sunt cu totul speciale dar cu adevărat important este "răul", sunt răufăcătorii, călăii aflați în slujba lor și diversele scenarii de amenințare. Aici e miza cea mare. Bond nu se schimbă decât în unele nuanțe și nu oferă spațiu de manevră. El va câștiga mereu, va fi mereu un britanic și un bărbat adevărat. Producătorii au explicat asta cât se poate de clar și în avanpremiera celei mai recente pelicule "No Time to Die/ Keine Zeit zu sterben".

Un mit european

Eroul principal este antiteza adversarilor săi! În răufăcător și planurile sale se reflectă timpul în care a fost făcut filmul respectiv. Trecând prin maleficul german și Războiul Rece, amenințarea pentru pacea mondială a migrat în spațiu ("Diamonds Are Forever", "You Only Live Twice" sau "Moonraker"), în zona unor grupări teroriste nucleare ("Thunderball"), în primul război din Afganistan ("The Living Daylights"), în mijlocul unor traficanți de stupefiante din America Latină ("Licence to Kill"), traficanți postsovietici de arme ("Goldeneye"), a unor conflicte pentru controlul resurselor ("Quantum of Solace") și terorism și supraveghere digitală în masă ("Spectre"). Saga Bond reflectă ce amenințări au marcat în mod special o perioadă de timp. Și se pune mare patimă în asta, fapt ilustrat și de anunțul noului răufăcător Rami Malek alias "Safin" ("No Time to Die"), potrivit căruia acceptă rolul negativ cu condiția să nu fie vorba de un terorist islamist.

Chestiuni privind următorul interpret al rolului James Bond, a răului și amenințărilor acestuia, dar și legate de gen și imaginea femeii preocupă întreagul continent. Este aproape incredibil cât potențial mobilizator zace într-un personaj fictiv. Orice epocă și orice chestiune socială se cere reflectată într-un film cu James Bond, orice țară și orice oraș vrea să se revadă pe ecranul pe care se consumă aventurile în ritm alert ale lui 007. James Bond este de multă vreme un mit european comun, născut în războiul rece, în lupta cu amenințările globale.

Christopher Nehring, născut în 1984, este director științific al Muzeului German al Spionajului din Berlin. A studiat la Heidelberg și St. Petersburg Istorie Recentă și Istoria Europei de Est și și-a luat licența în 2016 cu o lucrare despre istoria serviciilor secrete. Cea mai recentă carte a sa se intitulează "Cele mai mari 77 de mituri din spionaj", și a apărut în 2019 la editura Heyne din München.