Europa mea: Să vezi Europa şi apoi să mori!

Turismul a devenit o strategie de marketing pentru tot anul: festivaluri de muzică electronică, evenimente sportive, croaziere. Oraşele sunt sufocate de masele de turişti. Observ această tendință de ani buni în Croația. Nu e greu să faci reclamă acestei țări: munții şi insulele, marea atât de clară, varietatea peisajului. Responsabilii din turism sunt însă de altă părere: "Nu e de ajuns! Trebuie să organizăm mai mult, altfel nu vin turiştii pe parcursul întregului an."

Croația este la modă, după cum constata în 2012 şi renumitul bucătar, decedat de curând, Anthony Bourdain: "If you not have been there, you are an idiot". Anul acesta se mai adaugă şi succesul naționalei de fotbal. Aşa încât toată lumea a ajuns să cunoască mica țară de la Adriatică.
Dezvoltare cu orice preț. Și aceasta într-o țară al cărei litoral se întinde între mare şi munte. Peste cinci milioane de înnoptări în doar câteva luni, străzile şi feriboturile sunt supraaglomerate. Unii se bucură: şanse nenumărate de câştig! Uneori legal, alteori inovativ fără ştirea fiscului.

Banii vorbesc

Ofertele sunt numeroase: turiştii nu mai trebuie să se mulțumească doar cu peşte alb şi Blitva (garnitura tradițională dalmată pe bază de cartofi). Nu, între timp există de toate, de la sushi şi tapas până la Acai Bowls. Autenticitate? Pe cine mai interesează? Turiştii caută acum aşa numitul "global-urban-feeling", adică oriunde călătoreşti te simți la fel.

Petreceri? Insula Hvar este de ani buni destinația ideală. Localnicii nu se revoltă împotriva zgomotului, precum locuitorii cartierului catalan Barceloneta. Pe o insulă singuratică nu poți trăi decât din turism. Administrația din Hvar a pus însă piciorul în prag anul acesta şi a decis amendarea cu sute de euro a celor care fac picnic în centrul oraşului. Sute de euro costă acum şi tulburarea liniştii pe timpul nopții. Responsabilii din branșa turismului încearcă să atragă astfel şi alt public, dincolo de petrecăreți.

Chelnerii care aduc băuturile noaptea, servesc şi micul dejun dimineața. Se scuză, atunci când uită ceva: "Îmi pare rău, am avut o noapte lungă!". Protecția angajaților? Complicat. Personal? Doar cu contracte temporare. Studenții stau la coadă pentru a câştiga puțini bani lucrând la barul de pe plajă. Prețurile? Pentru localnici de neplătit. Dar şi pentru unii turişti.Autentic? Da de unde...

Split, mândrul oraş alb, parte din Patrimoniul UNESCO, a devenit un muzeu pentru turişti. Viaţa autohtonă a dispărut. "Splicanii", care au copilărit pe pietrele de marmură de aici, ies rareori în centrul vechi al urbei. "Pentru ce? Ca să mă sufoc în masele de turişti?".
Mi-a stat inima anul acesta în loc când am văzut că magazinul meu iubit, Croatia Records, de la Palatul lui Dioclețian, s-a închis pentru totdeauna. Evident, discurile nu mai au căutare, dar rămân tot mai puține magazine şi cele care supraviețuiesc deservesc turismul.

Magazinele se mută în malluri sau pe plajă, majoritatea din lanțuri internaționale. Turismul transformă centrele oraşelor europene, răpindu-le identitatea. Ca aeroporturile. Cafenelele, restaurantele, magazinele, toate arată peste tot la fel. Viața, tot ce ține de urbanismul şi autenticitatea unui oraş sunt sacrificate în interesul oaspeților, invitați să cheltuiască cât mai mult.

Profesioniştii dictează, mai mici sau mai mari, toți se bucură de încasări rapide. "Neatins" este paradoxal cuvântul cheie al boom-ului. Înainte, în centrul vechi, oamenii hrăneau noaptea pisicile nimănui. Copiii strigau în dialect local, pe când încingeau partide de fotbal nocturne. La marginea oraşului se relaxau localnicii, chiar şi cei mai săraci.

Acum totul este butaforie: la plajă trebuie să îți închiriezi şezlonguri, pentru a te imortaliza pe Instagram, în transpirația predecesorilor, de multe ori cu un cocktail scump în mână. Nu mai există nici golfuri secrete, pentru că peste tot ancorează ambarcațiuni. Înoți privind spre vârfurile bărcilor, în loc să admiri orizontul. Vrei să priveşti în linişte apusul, dar eşti surprins de drona vreunui turist, care nu vrea să rateze o asemenea imagine.

Chiar şi sub apă: turiști cu aparate foto. Foarte nou anul aceste este turistul care nu mai are nevoie de stickul de selfie, pentru că mobilul a devenit un fel de prelungire a mâinii lui. Telefonul scanează mediul înconjurător precum submarinele. El merge pasiv înainte, camera vede tot pentru el. Poate seara află şi el pe unde a fost.

Scena de patrecere a timpului liber

Va urma Vis, micuța insulă de lângă Split. Ea va fi sacrificată pe altarul turismului de masă, pentru că aici s-a filmat Mama Mia 2. Insula grecească Skopelos, unde a avut loc prima parte, şi-a pierdut de mult sufletul. Pe superba insula Brac, localnicii se împotrivesc germanilor de la TUI şi unor investitori locali, care planifică ridicarea unui complex pentru 3000 de turişti, într-un sat pescăresc cu 3000 de locuitori.
Au existat vremuri în care în Europa se trăia, se studia, se cerceta, se pescuia. Se făceau pantofi, se croiau haine - şi turismul avea chip uman. Dar turismul bolnăvicios se extinde cu repeziciune, fără a transfera nimic din câştiguri comunităților locale.

Evident că profită şi unii localnici. Până când realizează, precum în Dubrovnik, că deodată zece mii de oameni vizitează zilnic mica perlă de la Marea Adriatică. Tocmai Dubrovnik, oraşul, care secole la rând a luptat pentru libertate. Iată că în secolul XXI a suferit înfrângerea finală: turismul a cucerit oraşul, fără ca acesta să fi opus rezistență.

Câştigurile financiare pe care le implică turismul se transformâ în blestem, dacă orașul  rămână doar o scenă pentru cei care îşi permit luxul. Iar țara este lăsată pe mâna celor care profită umplându-și buzunarele. 

Sufletul oraşelor acestui continent a fost cândva polisul. Oraşul. Era gândit ca o comunitate cetățenească şi spațiu public. A venit timpul ca în Europa locuitorii să decidă ce fel de turism îşi doresc şi li se pare viabil în centrele lor urbane sau satele pescărești, cum poate profita infrastructura locală şi cum poate reveni în centrul atenției natura în locul afacerilor bănoase.  Dar mai ales a sosit momentul să vorbim despre o Europă care are mai mult de oferit decât numai turism, mai ales în sud.

Jagoda Marinic este scriitoare, dramaturgă şi jurnalistă germano-croată. S-a născut la Waiblingen, părinții ei fiind imigranți croați. În prezent, locuieşte la Heidelberg. În cartea "Made in Germany - Ce e german in Germania?" abordează subiectul identității Germaniei ca țară de imigrație.