Examenul nu este ilegal, ci absurd

S-a creat o controversă pe tema examenului de bacalaureat care începe astăzi. Un cunoscut lider sindical, Marius Nistor a criticat devansarea probelor orale, avertizând că ele ar putea fi invalidate. În opinia sa și a altora nu poți intra în exmane mai înainte de a absolvi liceul, or absolvența nu poate fi acordată decât la sfârșitul oficial al anilor de studii. În realitate, asta ar fi cea mai neînsemnată problemă. Examenul care se desfășoară astăzi este poate cel mai contestabil lucru care se petrece în școala românească, și din păcate sindicatele din școli și alți comentatori ”exigenți” nu au găsit altă obiecție în afara calendarului.

Proba orală organizată începând de luni constă în verificarea competențelor lingvistice la limba română. Elevii au împlinit 18 ani sau urmează să-i împlinească în curând, au parcurs aproape 12 ani de studiu în școli de limba română, au răspuns la sute de examinări orale la toate materiile și au primit firește notă de trecere. E de la sine înțeles că nu puteau ajunge la acest nivel dacă nu aveau competențele lingvistice minime necesare. Pentru că examenul oral care începe astăzi nu verifică competențe superioare, cum ar fi de exemplu capacitatea de a susține o dizertație, de a dezbate un subiect complex, după cum nu se preocupă de ”frumusețea rostirii”, de talentul retoric șamd, ci se limitează să constate că elevul știe limba română la un nivel de bază, că poate citi un text cu voce tare în limba română și emite câteva fraze pe marginea acestuia. Examenul acesta este mult mai puțin exigent și cu totul sumar prin comparație cu orice examen de limbi străine ca de pildă IELTS, Testul DaF sau DALF, care condiționează accesul în universitățile din spațiul anglofon, în universitățile germane sau franceze. De fapt este un mod de a te face că examinezi, o pierdere de vreme organizată fastuos și costisitor dacă ne gândim măcar la timpul cheltuit al profesorilor și al elevilor.

Este adevărat că profesorii examinatori pot transforma examenul într-o verificare complexă, dar nu o fac pentru că nimeni nu le-o cere, dimpotrivă toată lumea se așteaptă ca elevii să primească calificativul de trecere fără probleme. Ceea ce înseamnă că toată lumea (inspectori școlari, profesori, părinți, elevi) știu că examinarea este o simplă formalitate.

În aceste împrejurări a face mare caz de ”legalitatea” examenului e chiar ridicol. Ca și cum dacă această comedie s-ar petrece după încheierea oficială a anului școlar ar fi în regulă. Și nu doar un lider de sindicat - de la care nu ne-am fi putut aștepta la o critică reală a sistemului școlar, ci și un partid de opoziție (USR) a făcut mare caz de caracterul ”ilegal” al examenului. Sindicatele școlare sunt constituite ca să apere interesele materiale ale profesorilor și prin urmare nu au nicio vocație intelectuală sau paideică. Aceste organizații s-au preocupat în exclusivitate de salarii, norme didactice, condiții de promovare, au organizat greve, dar nu au participat niciodată la dezbaterea intelectuală legată de reforma școlii. Partidele în schimb s-ar cuveni să aibă o perspectivă mai largă și să vizeze acele defecțiuni care sunt legate de fondul intelectual al examenelor.

Dar chiar și așa, se poate invoca în primă instanță o problemă formală (calendarul contestabil sub raport juridic) cu condiția de a se ajunge la miezul lucrurilor. Opoziția ar putea să profite de prilej pentru a cere Ministerului să se renunțe la acest examen oral care nu face decât să încarce inutil agenda tuturor celor implicați. Căci viciul real nu stă în calendar, nu stă în ordinul ministrului, ci într-o veche meteahnă a societății românești de a se face că face. De la rampele pentru handicapați care nu duc nicăieri, de la pistele de biciclete trasate pe trotuare și întrerupte de stâlpi și pomi până la examenul închipuit de competențe lingvistice se întinde aceeași realitate a unui mimetism greu de înțeles care nu aduce niciun profit.