Experimentul ”Mai multă democraţie” pentru Ucraina

Beneficiind de ghidaj internaţional, Ucraina pare a se fi integrat pe banda ce conduce spre o soluţie a crizei politice. Într-o primă fază, părţile aflate în conflict au decis să aştepte decizia Curţii Supreme cu privire la corectitudinea rundei decisive a alegerilor prezidenţiale. Există destule indicii din care să rezulte că instanţa supremă va decide repetarea scrutinului.

Paşii înregistraţi sunt importanţi – şi nu ar fi fost posibili fără presiunile interne (strada, ocupată de susţinătorii Opoziţiei) şi externe (în special Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa). În absenţa acestor factori, puterea de la Kiev şi-ar fi luat dreptul de a camufla manipularea şi frauda.

Urmează un proces poate plictisitor dar nicidecum simplu. Ţintind scrutinul reprogramat, mişcarea democratică este forţată să enunţe obiective politice limpezi, pragmatice şi, mai ales, să fie suficient de convingătoare pentru a stopa tendinţele autonomiste ale estului pro-rus. Nu în ultimul rând, Viktor Iuşcenko va fi obligat, în săptămânile ce vin, să îşi asigure sprijinul clanurilor economice; unele au făcut deja acest pas, cum ar fi şeful asociaţiei antreprenorilor ucrainieni, Anatoli Kinah.

Cu cât mai repede au loc alegerile, cu atât mai mari sunt şansele lui Iuşcenko de a deveni viitorul preşedinte al Ucrainei. Oamenii puterii ştiu asta – şi, probabil, vor încerca să tergiverseze procesul electoral. În primul rând, pentru că puterea trebuie să găsească un alt candidat în locul lui Viktor Ianukovici. Fostul şef al băncii centrale de la Kiev, Serhyi Tigipko, ar fi dispus să intre în cursa din care, de fapt, a făcut parte, în calitate de coordonator al campaniei lui Ianukovici. Tigipko este recunoscut pentru retorica sa briliantă şi trece drept un politician elegant, este tânăr şi dinamic şi, nu în ultimul rând, face parte din tagma reformiştilor.

Spre deosebire de Rusia şi Belarus, experimentul ”Mai multă democraţie” pare să aibă succes, în Ucraina. O schimbare de direcţie este posibilă, chiar dacă vechile structuri încă se mai menţin pe poziţii, chiar dacă mulţi mai cred, în continuare, că vremurile sovietice fuseseră mai bune.

Iar Europa a învăţat destul de multe din exemplul oferit, în ultimele săptămâni, de Ucraina. De exemplu, a învăţat că Ucraina nu trebuie abandonată singură pe drumul spre democraţie. Spectrul politic ucrainean este mult prea divizat clientelar pentru a i se permite să se descurce singur. Schimbarea declanşată are nevoie de timp şi are nevoie de sprijin pe mai departe. Iar un semnal pozitiv este declaraţia noului preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, care nu exclude categoric o posibilă viitoare aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană. Până atunci, ”noua vecinătate” trebuia să depăşească stadiu de concept şi, asta, ca un prim pas într-un lung proces de apropiere a Ucrainei de Europa.