Expert în religie: "Destul de dramatic"

Conflictul dintre Rusia şi Ucraina a căpătat şi o dimensiune religioasă. Ambele ţări sunt tradiţional ortodoxe. Ucraina a fost multă vreme supusă conducerii religioase de la Moscova. De mai multe luni, însă, scandalul politic este dublat şi de ambiţiile religioase ale Ucrainei.

Biserica din Ucraina se desparte de structurile ruso-ortodoxe, reprezentate de Patriarhul de la Moscova.

În această sămbătă, Kievul îşi va proclama indepedenţa propriei biserici naţională ortodoxă. Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, urmează să declare independenţa bisericii din Ucraina.

Liderii Bisericii de la Moscova au întrerupt deja toate legăturile cu Patriarhia Ecumenică.

Conflictul are o puternică încărcătură explozivă. Expertul în istoria religiilor şi bun cunoscător al bisericii din răsărit, Rudolf Prokschi a oferit DW un interviu pe această temă.

DW: Domnul Profesor Prokschi, cât de dramatic este  acest conflict în ortodoxie?

Rudolf Prokschi: Din punctul de vedere strict al faptelor este destul de dramatic. Biserica ruso-ortodoxă a înterupt toate legăturile cu Patriarhatul Ecumenic. Problema declarării autocefaliei bisericii ortodoxe din Ucraina există deja de mai bine de un secol. Iar acum, Ucraina se orientează mai mult către occident.

Pentru mulţi ruşi, situaţia este greu de acceptat. Ei cred că aparţin aceleiaşi comunităţi: marii ruşi, micii ruşi - adică ucrainenii - şi belaruşii. Pentru ei este clar: suntem împreună şi facem parte cu toţii dintr-o singură biserică.

Cât de politic este conflictul?

Conflictul are o încărcătură politică extremă. Nu este vorba despre chestiuni legate de credinţă. Organizarea şi puterea primează în acest conflict. Până acum, puternica biserică ortodoxă din Ucraina, care avea toate caracteristicile pentru a deveni independentă, a fost oficial legată de Moscova. Acum însă este scindată: pe lângă legăturile cu Patriahatul de la Moscova, în Ucraina există deja biserici care s-au distanţat de acesta.

Aceaste scindări nu sunt recunoscute însă de ortodoxie în totalitate. Preşedintele ucrainean Poroşenko a încercat până acum de mai multe ori să schimbe statutul ortodoxiei din ţară. Dar a dat greş de fiecare dată.

De ce situaţia de acum este diferită?

Există de mai multă vreme tensiuni între Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol şi Patriarhatul de la Moscova. Acestea au devenit evidente în momentul în care ruşii au refuzat, surpinzător, să participe la Sinodul din Creta, din 2016.

În plus, este evident că de la anexarea Crimeei, problemele politice s-au agravat. Personal, cred că Patriarhul Ecumenic se află oarecum şi sub presiunea SUA, unde trăiesc mulţi din credincioşii lui. 

Cât de periculoasă este identificarea bisericilor din centrul şi estul Europei drept biserici naţionale?

În răsărit, principiul bisericii naţionale este mult mai pregnant decât la bisericile din occident. Percepţia este evidentă acum. Din păcate, acesta nu este în niciun caz cadrul necesar pentru soluţionarea paşnică a problemei. 

A mai existat în Rusia, după abolirea ţarismului, o asemenea apropiere între Patriarhat - reprezentat de conducerea bisericii - şi Kremlin, precum astăzi?

Sigur nu. Şi Stalin a încercat parţial să instrumentalizeze biserica. Dar ceea ce reuşeşte acum Putin este impresionant. Cu ce viteză să schimbă politicienii!

Putin a fost agent KGB, dar a învăţat rapid să să închine şi să aprindă lumânările …

Acum, în zilele de praznic, politicienii sunt prezenţi în biserică, însoţiţi de presă. Pentru mulţi ruşi, Putin este " apărătorul tradiţiilor noastre, al intereselor noastre". Şi, pentru mulţi, el a devenit şi "apărătorul credinţei". Prin accentuarea valorilor tradiţionale, Putin îşi justifică demarcarea de occident.

Ce ar însemna schizma în acest context?

S-ar răscoli mult din ceea ce au netezit discuţiile ecumenice. Ruşii au anunţat deja că nu vor mai participa la toate întrunirile conduse de reprezentanţi ai Patriarhatului Ecumenic. Iar multe dintre discuţiile şi evenimentele interconfesionale se înscriu în această categorie. 

Dacă, de exemplu, reprezentanţii ortodoxiei ruse nu mai participă la întrunirile ecumenice importante, atunci discuţiile nu vor mai avea loc între reprezentanţii bisericii catolice şi ai celei ortodoxe, ci numai cu reprezentanţi ai anumitor biserici naţionale ortodoxe. Acest blocaj va arunca întreg dialogul ecumenic cu decenii în urmă

Ar fi important, ca atât biserica ortodoxă, cât şi cea evanghelică să rămână echidistante şi să creeze platforme la care să participe ambele părţi.