1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Facebook şi Twitter închid cafenelele franţuzeşti!

18 august 2009

În 1960, în întreaga Franţă puteau fi numărate aproximativ 200.000 de cafenele. Cincizeci de ani mai târziu au mai rămas doar 40.000 şi, conform statisticilor, în fiecare zi alte două cafenele dau faliment.

https://p.dw.com/p/JDUS
Imagine: picture-alliance / dpa

Cafenea, născută în 1960, caut disperată clienţi!

Cu toate acestea, în zilele însorite, totul pare în ordine la Paris. "Le Grand Palais", o cafenea selectă din al optulea district parizian, are toate mesele ocupate de turişti care îşi sorb limonada, de birocraţi care îşi iau prânzul sau de singuratici care citesc în tăcere rumenindu-se în razele soarelui.

În cealaltă parte a oraşului, la "Le Belair", din suburbia pariziană cunoscută drept Belleville, lucrurile stau cu totul altfel.

Chiar înaintea prânzului sunt doar doi clienţi. Stau la barul acestei cafenele dedicate clasei muncitoare, altădată pline, dar astăzi, spune proprietarul Zahir Idris, afacerea merge mult mai greu.

Der erste Beaujolais 2001 im Cafe Melac in Paris
Un vin bun, la Cafe Melac din ParisImagine: AP

De vină pare a fi interdicţia de a fuma în spaţii publice ca şi severitatea poliţiei în a-i penaliza pe şoferii băuţi.

În zilele bune Zahir avea şi 50 de clienţi la prânz, astăzi abia dacă mai găteşte pentru 10 oameni. Deşi guvernul francez a scăzut recent taxele pentru toate produsele non-alcoolice vândute în cafenele, Zahir spune că abia se mai descurcă pentru că vânzările sunt oricum mult prea mici.

Cazul său nu este din păcate singular. Cafenelele tradiţionale se luptă pentru supravieţuire iar din 1960 încoace, numărul lor a scăzut de cinci ori. În special oraşele mici sunt cele care rămân fără terasele învăluite dimineaţa în aroma cafelei.

Schimbare, se cere o schimbare

Bernard Quartier este preşedintele Federaţiei Naţionale a Cafenelelor, Braseriilor şi Discotecilor. El nu crede că falimentele sunt rezultatul interdicţiei fumatului, ci pur şi simplu consideră că proprietarii nu ştiu să fie în pas cu vremurile.

„O cafenea trebuie să fie curată. Cafeaua trebuie să fie îmbietoare. În multe cazuri cafeaua nu mai e bună. Berea trebuie şi ea să fie bună. Şi mai trebuie să poţi comanda şi spume dulci sau sucuri din fructe proaspăt stoarse. Trebuie să găseşti ziare într-o cafenea sau măcar un televizor la care să-ţi poţi vedea echipa. Trebuie să existe acolo ceva care să-i atragă pe oameni”, spune Quartier.

Honore de Balzac
Scriitorul francez Honoré de BalzacImagine: dpa

Se pare că nici proprietarii de cafenele nu mai sunt atât de amabili cu clienţii şi nici atât de dispuşi să asculte confesiuni ca pe vremuri.

Bernard Quartier crede că patronii care oferă clienţilor ceea ce aceştia chiar doresc o duc bine, doar cei care păstrează aceeaşi mobilă obosită şi servesc doar băuturi alcoolice au probleme.

La cafenea, ca la Facebook

E limpede că diversificarea ofertei din cafenele este un sfat bun dar generaţiile anterioare de patroni nu trebuiau să concureze cu reţele sociale de pe Internet, cum ar fi Twitter sau Facebook.

Acestea dau impresia oamenilor că pot socializa din confortul propriului fotoliu, care nu poate fi concurat de nici un scaun de cafenea.

Balzac spunea odată că parlamentul poporului este cafeneaua. Este însă posibil ca în curând, acest parlament să se mute pe Internet. Şi e păcat… aroma multiplicată a cafelelor nu poate fi reprodusă acolo.

Autori: G.Oger / V.Mixich
Redactor: Petre Iancu