Fantasmatica justiţie de la Bucureşti

Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, a dezaprobat recenta decizie a Curţii Constituţionale, susţinînd că ea zădărniceşte efortul de combatere a corupţiei şi că ea „contravine angajamentelor pe care ni le-am luat la Bruxelles”.

Pe scurt, România se angajase cu ani în urmă să combată corupţia, dar decizia din 16 aprilie a Curţii Constituţionale, care precizează că proprietăţile private nu pot fi confiscate fără dovada clară a unei infracţiuni, invalidează întreaga legislaţie anticorupţie în părţile ei esenţiale.

Bogdan Olteanu nu a dus însă critica împotriva Curţii Constituţionale prea departe, preferînd în schimb să facă grave imputări deputaţilor Opoziţiei, adică celor de la PLD, care au contestat prevederile legii la Curtea Constituţională.

Cristian Rădulescu, şeful grupului PLD din Camera Deputaţilor, şi Emil Boc, preşedintele partidului, au replicat însă că intenţia lor a fost aceea de a deconspira marea minciună pe care au pus-o la cale cei din majoritatea guvernamentală.

Aceştia au strecurat în legea declaraţiilor de avere o prevedere, chipurile de o maximă intransigenţă, aceea de confiscare a averilor “nejustificate”. Ei au vrut să pară mai “catolici” decît Monica Macovei, ştiind de altfel cu certitudine că niciodată Curtea Constituţională nu va admite acest lucru.

Ei au mizat însă pe faptul că legea va trece şi că, la primul proces, Curtea Constituţională, sesizată ca din întîmplare, va invalida legea, salvîndu-i pe inculpaţi.

Cîteva precizări sînt aici necesare. Legea declaraţiilor de avere şi legea ANI propusă de fostul ministru, Monica Macovei, nu au prevăzut niciodată confiscarea averilor.

Dimpotrivă, Monica Macovei a argumentat, cu fiecare ocazie, că această prevedere este anticonstituţională şi că ar pune în grav pericol regimul proprietăţii în România, după cum ar descuraja orice investiţie străină importantă.

Guvernul şi reprezentanţii majorităţii parlamentare ştiau prea bine aceste lucruri, după cum am putut să constat din conversaţiile „off the record” pe care le-am avut cu aceştia.

Cu toate acestea sau tocmai de aceea, majoritatea politică din Parlamentul de la Bucureşti a montat un mecanism menit să înşele opinia publică, punîndu-se totodată la adăpost de orice sancţiune.

Sancţiunile administrative şi fiscale propuse de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, au fost eliminate, adoptîndu-se în schimb sancţiunea fantasmatică a „confiscării averilor”.

Nici actualul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, nu a părut să manifeste prea multă perspicacitate, de vreme ce a căzut şi el victimă a acestui joc.

De altfel, ca liberal şi avocat specializat în dreptul comercial ar fi putut totuşi să dea dovadă de mai multă energie în apărarea proprietăţii private.

În orice caz, grav este că, după atîţia ani de eforturi, nu mai există astăzi nici o legislaţie anticorupţie.

Fostul ministru Monica Macovei a plecat “în exil”, iar marii acuzaţi sînt pe cale, graţie aceloraşi capcane montate în sistemul judiciar, să revină, inocentaţi, în viaţa politică.