Filmele de autor şi politica la Festivalul de film de la Veneţia

Bienala de la Veneţia are o tradiţie îndelungată. Prima ediţie a avut loc în 1932. De atunci, festivalul de film se numără printre cele mai importante evenimente de acest gen din lume, aşa-numitele "festivaluri A", care prezintă filme în avanpremieră mondială - o competiţie acerbă între regizori din lumea întreagă, pentru care simpla participare la Veneţia este, deja, o mare onoare.

De mulţi ani încoace părea să se fi instaurat un fel de echilibru între cele trei mari festivaluri de film. Cannes era fără echivoc numărul unu şi admite în competiţie numai "la crème de la crème". La Berlin erau prezentate mai cu seamă, având în vedere separarea oraşului timp de câteva decenii prin Cortina de Fier, filme cu tentă politică. Iar Veneţia îşi dobândise faima de a reprezenta în mod special cinematograful de artă, aşa-numitele "filme de autor". Criticul Peter Claus explică :

"A fost o vreme când filmele de autor erau apreciate şi cultivate în mod special, o vreme în care cinematografia germană obţinea un succes răsunător după altul : trofeul 'Leul de aur' în 1981 pentru 'Anii de plumb' al lui Margarethe von Trotta, şi, un an mai târziu pentru 'Starea lucrurilor' de Wim Wenders. Acesta a fost punctul culminant al filmului de autor european", aminteşte jurnalistul german Peter Claus, oaspete obişnuit, de 20 de ani încoace, la Lido.

Echilibrul dintre cele trei festivaluri de film europene s-a deplasat însă oarecum în ultima perioadă, de când Silvio Berlusconi a iniţiat un nou festival la Roma, drept contrapondere la competiţia din Veneţia. Motivul: festivalul din Lagună avea o tentă prea "de stânga". Deşi, preponderent, toate drumurile banilor pentru cinematografia italiană duc la Roma, Veneţia reuşeşte să-şi păstreze gloria în virtutea bogatei sale tradiţii. Citându-l pe directorul festivalului, Marco Müller, criticul Peter Claus prevede o ediţie cu un program promiţător:

"Marco Müller a spus că este prima dintre cele cinci ediţii pe care le-a organizat în care festivalul se ridică cu adevărat la înălţimea exigenţelor sale. Anul acesta s-a reuşit echilibrul desăvârşit între filmul de box office şi filmul de artă - şi de această dată cu accent pe relevanţa politică a peliculelor."

În competiţia pentru Leul de aur intră şi anul acesta nume de prim rang : din Franţa participă Patrice Chéreau şi Jacques Rivette, din Italia Giuseppe Tornatore, din SUA provocatorul Michael Moore, reprezentantul filmului independent Todd Solondz alături de maestrul filmului de groază, George Romero.

În mod tradiţional sunt invitate şi naţiuni nu neapărat cunoscute prin cinematografia lor, precum Sri Lanka, Libanul şi Egiptul. Acestei caracteristici particulare a festivalului de film de la Veneţia i se datorează descoperirea filmului indian, în 2001, când au fost acordate două premii peliculei "Monsoon Wedding" ("Nunta în vremea musonului") a regizoarei indiene Mira Nair. Peter Claus îşi aminteşte :

"'Monsoon Wedding' a debutat la Veneţia, declanşând apoi fenomenul "Bollywood" care avea să cucerească lumea întreagă. Publicul european şi american ignorase până atunci producţiile cinematografice indiene. Veneţia a reuşit, însă, în repetate rânduri, în ultimii ani, să descopere exotismul, fără a-l trata ca atare, ci ca pe o contribuţie însemnată la cinematografia mondială. E vorba în special de pelicule asiatice şi sud-americane".

La Veneţia este prezentă anul acesta şi Germania cu satira lui Faith Akin la adresa convieţuirii multiculturale: "Soul kitchen". Sunt aşteptate cu suspans ultimul film al lui Oliver Stone, consacrat mişcărilor de stânga în America Latină, precum şi o peliculă italiană care cercetează puterea imperiului mass-media al lui Silvio Berlusconi.

Autori: Jochen Kürten/ Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Cristian Ştefănescu