Fost preşedinte al Germaniei, reabilitat

Christian Wulff a fost reabilitat. Lumea ar trebui să se bucure pentru asta. Nu din milă, ci fiindcă achitarea pronunţată de tribunalul regional din Hanovra a fost un act de dreptate. Oricum, preşedintele silit în februarie 2012 să demisioneze din cauza unor acuzaţii de corupţie, a fost pedepsit cu vârf şi îndesat în afara instanţelor de judecată. Procuratura landului Saxonia Inferioară l-a acuzat la mai bine de un an de la retragerea din funcţia supremă de abuz în serviciu. Cea de-a doua căsnicie a lui Wulff probabil că din cauza acestei adânci prăbuşiri s-a destrămat.

Independent de sentinţa pronunţată acum, trebuie consemnat că fostul politician conservator, în vârstă de 54 de ani, a avut de plătit un preţ foarte ridicat, atât profesional, cât şi personal. Iar vina o poartă doar în parte. Este povestea unui politican avid de notorietate, care a permis presei să-i pătrundă mai mult decât era necesar în sfera privată. Altfel spus, a permis presei bulevardiere să tragă cu ochiul pe gaura cheii. Cu soţia sa Bettina alături, tânără şi atrăgătoare, Wulff s-a bucurat vizibil de popularitatea pe care o avea ca preşedinte. Aceasta nu s-a potrivit însă tot timpul cu demnitatea funcţiei, cu reţinerea, chiar nobleţea, care sunt aşteptate de la un şef al statului.

Dar cariera lui Wulff nu a fost ruinată de lipsa acestor virtuţi, ci de ancheta demarată de procurori împotriva sa. Pe fundalul zvonurilor care circulau probabil că a fost inevitabil. Dar din 12.000 de pagini, cât numără dosarul de anchetă, rezultă că Wulff a primit foloase necuvenite, în valoare de 753 de euro şi 90 de cenţi. Această ridicolă sumă a stârnit mai întâi o dispută aprinsă între judecători şi acuzare, iar ulterior a impus achitarea fostului politician conservator.

Rămâne întrebarea ce rol a jucat presa în toată această afacere. Bănuiala că mediile au alarmat nejustificat Parchetul prin relatările lor alarmiste este cel puţin justificată. Managementul de criză al lui Wulff în timp ce se afla încă în funcţie a fost, fără discuţie, mizerabil. Dar el a şi fost încolţit de o haită de reporteri care cu greu îşi puteau ascunde pofta de a vâna un personaj de vază. Cineva a făcut socoteala că afacerea Wulff a fost 22 de ore temă de discuţie în diverse talk-show-uri televizate. A fost o reacţie în lanţ: de pe-o parte setea de notorietate a unui politician, pe de alta instincte, adesea primare, a unei tagme care-şi împresoară victima. Se poate deci afirma că atât Wulff cât şi presa au fost făptaş şi victimă în acelaşi timp.

Acum, la finalul dramei, preşedintele căzut a reuşit să-şi amelioreze imaginea. El a folosit pentru ultima dată scena publică pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Cu ajutorul avocaţilor a reuşit. A reuşit să-şi spele onoarea.