Frankfurter Allgemeine Zeitung despre Norica Nicolai

„Lipsa de încredere în Norica Nicolai”, temă ce pare a fi tabu la televiziunea publică română, a ajuns să fie în schimb tratată în principalul ziar conservator german. Frankfurter Allgemeine Zeitung se ocupă în ediţia sa de la sfârşitul săptămânii de „cearta” privind—o pe aleasa lui Călin Popescu Tăriceanu pentru funcţia de ministru al justiţiei.

Ziarul reia argumentaţia preşedintelui Traian Băsescu, potrivit căruia desemnarea Noicări Nicolai „nu e de natură să întărească încrederea în justiţie, al cărei portofoliu trebuie încredinţat unei persoane cu reputaţia nepătată”. In ziar mai citim: „acum 3 ani, Norica Nicolai a devenit cunoscută în întreaga ţară, pentru că a permis unei nepoate să voteze în Senat în locul ei. Ea s-a aflat...la Rompetrol pe ştatul de plată al magnatului român al petrolului Dinu Patriciu, împotriva căruia se derulează o anchetă în baza suspiciunii că se face vinovat de spălare de bani şi formare aunei orgsanizaţii criminale”.

Şi Frankfurter Allgemeine Zeitung continuă, reliefînd că, în Parlament, Norica Nicolai ”s-a angajat în favoarea unei modificări a codului de procedură penală, (modificare) avînd drept scop să obstrucţioneze anchetele poliţiei împotriva unor politicieni corupţi şi a crimei organizate. Ea a cerut între altele dizolvarea unităţii speciale a procuraturii, care combate corupţia politică, unitate înfiinţată de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei”. E vorba fireşte despre DNA. Ziarul din Frankfurt, care a susţinut masiv în trecut reformele introduse de Monica Macovei, reproduce şi pledoaria lui Tăriceanu în favoarea candidatei sale, Norica Nicolai, care, potrivit premierului, ar fi „o expertă bună şi ar cunoaşte bine sistemul judiciar”, în vreme ce obiecţiile preşedintelui ar fi „personale, subiective şi îndoielnice”.

In fine, Frankfurter Allgemeine Zeitung ţine să consemneze că Tăriceanu „a refuzat apelul preşedintelui de a reflecta împreună asupra unei alternative”.

Şi ziarul scrie în concluzie: „se aşteaptă cu încordare raportul Comisiei Europene privind stadiul reformei justiţiei în România, (raport) care urmează să fie dat publicităţii încă în cursul lunii ianuarie”.

Die Welt din Berlin relevă pericolele cu care se confruntă în Germania musulmanii convertiţi la creştinism, în special dacă-şi elogiază noua religie în faţa foştilor lor coreligionari. Diverse ziare abordează situaţia din Balcanii de vest.

Observatorii germani salută în genere victoria electorală a partidului naţionalist- taivanez, care insistă asupra unei apropieri a Taivanului de China comunistă.

Mulţi editorialişti comentează în continuare turneul preşedintelui american George W. Bush în Orientul Mijlociu. La Repubblica din Roma evidenţiază acuzaţia formulată de Bush împotriva regimului iranian, calificat drept principalul sponsor al terorismului.

Tagesspiegel crede că ţările arabe ar fi înţeles că „polarizarea din Orientul Mijlociu, din Liban, teritoriile palestiniene şi până în Irak - le provoacă pagube enorme” – şi că această polarizare ar fi „şi rezultatul confruntării americano-iraniene”. Ziarul berlinez de stânga pledează aşadar, în răspăr faţă de politica SUA, „pentru un pact de securitate regional”, cu participarea Teheranului.

Dacă faptul că polarizarea regională este, dimpotrivă, consecinţa politicii

extremiste a regimului fundamentalist-islamic de la Teheran, care-i ameninţă nu doar pe israelieni, ci şi ţările arabe, le scapă unor comentatori europeni, nu aceiaşi este şi atitudinea unor analişti de la ziarul israelian Jerusalem Post. Ziar care, într-un articol intitulat „Mai întâi Iranul, apoi Annapolis”, şi-a exprimat convingerea că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian depinde de înlăturarea ameninţării nucleare iraniene.

In fine, cotidianul austriac Die Presse, din Viena salută presiunile exercitate de americani în Irak, pentru adoptarea la Bagdad a unei legi, care va permite reintegrarea membrilor fostului partid guvernamental al lui Saddam Hussein în serviciul public. In fond, aşa-numita debaathizare a constituit unul din mobilurile insurgenţei din Irak. Die Presse îşi manifestă însă scepticismul în legătură cu utilitatea unei legi a cărei adoptare are nevoie de asemenea presiuni externe.