Frica parlamentarilor

In paginile ziarului conservator german Frankfurter Allgemeine Zeitung a apărut sub semnătura lui Karl Peter Schwarz un amplu articol pe marginea acordului privind derularea alegerilor parlamentare la 25 noiembrie.

Analizînd cauzele îndelungatei dispute, care a precedat acest acord, provocînd între altele ruptura alianţei DA şi a coaliţiei guvernamentale, autorul scrie: „Îndărătul controversei s-a ascuns şi dorinţa lui Tăriceanu de a scăpa de miniştri incomozi. La loc de frunte printre ei s-a aflat ministrul justiţiei Monica Macovei, ale cărei măsuri de combatere a corupţiei începuseră să-şi dea primele roade. Pentru prima dată fuseseră puşi sub acuzare parlamentari de rang înalt, judecători, funcţionari publici şi ofiţeri de poliţiie, cazul cel mai proeminent fiind cel al fostului premier. Adrian Năstase. Frica a început să se răspîndească în rîndul parlamentarilor care se consacraseră ani de zile, netulburaţi, intereselor lor materiale. A trebuit deci îndepărtată Macovei, cu tot cu preşedintele care o susţinea. Dar suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu a eşuat jalnic, fiind respinsă în referendumul din mai cu 75 la sută din voturi. De atunci încoace”, mai citim în ziarul din Frankfurt, „domneşte pe plan intern patul politic , naţional-liberalii fiind la cheremul social-democraţilor, fără a căror aprobare Tăriceanu nu poate guverna”.

Motiv pentru care intenţia declarată a lui Geoană de a depune o moţiune de cenzură a surprins. Ce va face însă Băsescu? Autorul german citează surse ale consilierilor preşedintelui, potrivit cărora, citez, „şefului statului nici prin cap nu-i trece să-l desemneze pe Geoană premier, fiind net mai probabil să încerce să se folosească de haosul produs de căderea guvernului Tăriceanu, pentru a obţine în fine alegeri anticipate. Unii PSD-işti se tem şi ei de o asemenea variantă, motiv pentru care nu-l susţin in corpore pe Geoană. Nu puţini parlamentari ar prefera să-l lase pe Tăriceanu s-o moşmondească în continuare decît să-şi asume amarul hap al sfîrşitului propriului mandat”, citat închis.

Acelaşi ziar publică un alt amplu articol despre protestele internaţionale iscate de înfiinţarea în Ungaria a unei formaţiuni paramilitare de extremă dreapta intitulată Magyar Garda. Unformele gărzii amintesc de cele ss-iste şi de ale fasciştilor unguri aliaţi cu naziştii în timpul celui de-al doilea război mondial, noua formaţiune fiind calificată de congresul mondial evreiesc drept un mare pericol, iar de cunoscul istoric maghiar Krisztian Ungvary drept o dezgustătoare şi „neobişnuită provocare”.

In răstimp, xenofobia, rasismul şi extremismul de dreapta, devenite manifeste prin recenta hăituire a 8 indieni pe străzile unui tîrguşor estgerman continuă să-i preocupe masiv pe editorialiştii germani. In timp ce unii analişti se întreabă ce să facă oare guvernul cu surplusul de fonduri provenite din relansarea economică, alţi observatori critică executivul pentru stoparea unor programe de combatere a neonazismului.

Thueringer Allgemeine, care apare la Erfurt, în fosta RDG, admite că Germania răsăriteană e mai vulnerabilă la tentaţiile şi lozincile extremiste decît restul ţării, tratamentul aplicat în fosta Germanie comunistă străinilor fiind (mult) mai agresiv. Ziarul pledează pentru abordarea onestă şi directă a acestei stări de lucruri şi solicită finanţarea unor proiecte suplimentare de lămurire a cetăţenilor.

În schimb Darmstaedter Echo pune degetul pe rană, revendicînd intervenţia mai energică şi mai fermă a justiţiei, procese rapide şi verdicte aspre la nivel federal, care ar „pune grabnic capăt coşmarului” (neonazist).