Frontul antireformist Ceauşescu - Honecker

7 octombrie 1989. În Berlinul de Est se serbează cea de-a 40-a aniversare a fondării Republicii Democrate Germane. Cu două zile înaintea evenimentului, Erich Mielke, şeful Securităţii est-germane, Stasi, trimite unităţilor poliţiei secrete o circulară. Lucrătorilor Securităţii li se atrage atenţia asupra necesităţii intensificării „muncii informativ-operative“. Pentru a garanta buna desfăşurare a festivităţilor aniversare, Securitatea primeşte ordinul de a împiedica eventualele „acţiuni provocatoare“ şi „negativ-ostile“ ale unor persoane care intenţionează să perturbeze ceremonia de la Berlin. Ordinul lui Mielke se încheie cu un îndemn la vigilenţă: „Nu admiteţi nici o surpriză! Nu-i daţi adversarului nicio şansă să devină activ acolo, unde presupune că noi nu am fi prezenţi!“

În pofida acestui îndemn, sute de demonstranţi au reuşit în seara zilei de 7 octombrie să se adune în centrul Berlinului răsăritean, strigînd numele lui Gorbaciov. În urma intervenţiei forţelor represive, zeci de persoane au fost arestate. În acelaşi timp şeful partidului rostea o cuvîntare în faţa oaspeţilor răsăriteni, care în dimineaţa zilei de 7 octombrie au asistat de pe tribuna oficială la defilarea „oamenilor muncii“ şi la o paradă militară.

Honecker a reliefat atunci necesitatea menţinerii unităţii lagărului socialist, care practic, intrase deja în descompunere:

„Promitem prietenilor noştri din întreaga lume că socialismul va dăinui veşnic pe pămîntul german, în patria lui Marx şi Engels.“

Politica de reforme iniţiată de Gorbaciov a stîrnit critici la Bucureşti şi în Berlinul de est. Ceauşescu şi Honecker considerau perestroika şi glasnostul drept un atentat la adresa puterii lor pe care o exercitau cu ajutorul forţelor de represiune. Ca orice dogmatic inflexibil, liderul est-german Erich Honecker se opunea cu încăpăţînare tendinţelor de reînnoire, cramponîndu-se de o formulă simplistă, şi-n acelaşi timp, agresivă, care excludea orice replică: „Tot înainte, niciodată înapoi!“

Neagreatul Gorbaciov, care sosise la Berlin pe 6 octombrie 1989 pentru a participa la aniversarea R.D.G.-ului, a profitat de ocazie, făcînd o plimbare pe bulevardul central al capitalei est-germane. Cu acea ocazie, el a rostit celebra propoziţie: „Cred că cei care nu ţin cont de viaţă, sunt ameninţaţi de realitate.“ În reportaje colportate, propoziţia lui Gorbaciov a fost răstălmăcită de ziarele vremii, afirmîndu-se că el i-ar fi spus de fapt lui Honecker verde-n faţă: „Cine întîrzie, va fi pedepsit de viaţă“.

Pe data de 7 octombrie 1989 a avut loc şi ultima întîlnire Ceauşescu-Honecker. În massmedia est-germană, care execută cu o docilitate absolută ordinele birocraţiei de partid, întîlnirea celor doi antirefomişti s-a bucurat de o atenţie deosebită. În jargonul oficial s-a vorbit despre o întîlnire prietenească.

„Cu acest prilej, ce doi politicieni au subliniat dreptul fiecărui stat socialist de a urma o cale proprie spre socialism. Cele două părţi au reliefat necesitatea respingerii categorice a încercărilor statelor capitaliste de a se amesteca în treburile interne ale ţărilor socialiste, cu scopul de a le destabiliza“.

În ciuda acestor încercări disperate, Honecker şi cu Ceauşescu nu au mai putut influenţa cursul istoriei. Amîndoi au dispărut de pe scena politică: Honecker 10 zile mai tîrziu, pe data de 17 octombrie, iar Ceauşescu în decembrie 1989.

Autor: William Totok, Berlin

Redactor: Robert Schwartz