G8 bate pasul pe loc

Cei 8 lideri de state şi guverne care s-au întâlnit la Camp David n-au schimbat faţa lumii. Ba n-au schimbat de fapt nimic, în afară de idei şi de păreri arhicunoscute. Nu s-a auzit nimic proaspăt nici în chestiunea crizei datoriilor, nici în cea a focarelor de criză de pe mapamond. Chiar şi întărirea Africii nu e de fapt decât reconfirmarea tardivă a unei iniţiative adoptate acum trei ani.

Unii speră, evident, ca liderii celor 7 state industrializate şi cel al Rusiei să fi reuşit să se înţeleagă ceva mai bine în spatele uşilor închise, în discuţiile lor neoficiale. Fiindcă au avut despre ce discuta. Situaţia Europei a devenit complicată şi continuă să se complice. A-i atribui vina cancelarului german pentru că Angela Merkel insistă asupra consolidării bugetare a Europei e absurd.

În absenţa unei însănătoşiri a bugetelor - la care şi America lui Obama ar trebui să purceadă - nu se va găsi o ieşire durabilă din actuala criză a datoriilor, indiferent câte drăgălăşenii îşi vor mai şopti liderii Franţei, Italiei şi al SUA, cel din urmă aflat în plină campanie electorală. Fiindcă toamna se numără bobocii, iar de contat până la urmă vor conta doar faptele.

Ar fi greşit să se finanţeze programe costisitoare de relansare a creşterii economice făcându-se de dragul lor noi datorii. În acest punct dreptate e de partea cancelarului, deşi Angela Merkel s-a văzut cam izolată la reuniunea G-8.

Cu toate acestea, şefa Executivului de la Berlin a izbutit să obţină ca documentul final al summitului să fie extrem de interpretabil, astfel încât fiecare participant să poată extrage din textul său ce i se pare mai convenabil. Pe scurt, ar urma ca reducerea datoriilor să meargă mână în mână cu înviorarea economică.

Splendid! Atâta doar că reţeta care să ne indice drumul într-acolo nu ni s-a oferit la acest summit, ştafeta fiind predată următoarei reuniuni la vârf, cea a europenilor, care va avea loc la Bruxelles şi va constitui scena primei apariţii, în acest cerc, a noului preşedinte al Franţei, Francois Hollande.

Ideile liderului francez sună bine, dar nu sunt tocmai bune. E de sperat ca Merkel să-i respingă categoric revendicarea de introducere a eurobondurilor, care n-ar reprezenta decât o colectivizare a datoriilor şi ar amplifica insuportabil riscurile pentru puţinele state rămase nefalimentare în Europa.

Summitul de la Camp David s-a soldat totuşi, până la urmă cu un rezultat bun. E vorba de angajamentul în favoarea ajutorării Greciei, astfel încât să se menţină în zona euro. Li s-a făcut grecilor o ofertă clară. Ajutorul dat statului elen e condiţionat. Grecii au acum ultimul cuvânt.

Scrutinul elen din iunie îl va interesa şi pe Barack Obama. Un eşec al tentativei menţinerii Greciei ar avea drept consecinţă o recesiune europeană care să antreneze în hău economia mondială şi ca atare şi Statele Unite, ceea ce n-ar rămâne fără un efect pernicios asupra şanselor lui Obama de a se vedea reales în noiembrie. Or, în această lume globalizată suntem cu toţii dependenţi unii de alţii. Suntem, altfel spus, greci, europeni şi americani.