Germania - în plină iarnă mii de vagabonzi înnoptează pe stradă

În această situaţie se găseşte şi Norbert. Degetele i s-au încleştat de frig. De fapt, nu le mai simte. Acum zece ani a rămas fără loc de muncă şi fără casă. Drept urmare soţia l-a părăsit, iar de atunci trăieşte pe stradă. În nopţile reci de iarnă se încălzeşte stând deasupra grătarelor de aerisire ale magazinelor.

"Fac asta ca să nu îngheţ de-a binelea. Clar, la un moment dat personalul se sesizează şi te alungă de acolo cu toate că nu faci nimic rău."

Este uşor trecut de ora 22:00. Tramvaiele circulă până după miezul nopţii, iar căldura din vagoane ar fi o posibilitate de a se încălzi puţin, dar nici aşa nu merge pentru că Poliţia l-ar da jos imediat. Bărbatul în vârstă de 47 de ani este doar unul din cei circa 70.000 de germani care trăiesc pe stradă şi care apelează extrem de rar la serviciile centrelor sociale. Cu riscul de a muri îngheţaţi, mulţi preferă să doarmă printre cei pe care îi cunosc sau singuri.

În aceste condiţii, cel puţin în Berlin, anumite zone din reţeaua de metrou rămân deschise peste noapte pentru oamenii străzii. Mai mulţi asistenţi sociali au grijă să le împartă pături, îmbrăcăminte groasă şi ceai cald.

"Din păcate există oameni care nici în condiţiile unor temperaturi foarte scăzute nu vin la centrele noastre aşa că trebuie neapărat să le dăm o pătură, un sac de dormit sau orice altceva care ţine de cald."

- spune Udo Ganzer, asistent social.

Ultimul dram de mândrie

La rândul lor poliţiştii care fac rondul de noapte încearcă să-i convingă să se retragă în centre, dar fără prea mult succes. Motivele pentru care mii de oameni preferă să doarmă pe stradă la -25 grade Celsius sunt diverse. De cele mai multe ori ele au de-a face cu orgoliul, afirmă Udo Ganzer:

"Explicaţia este că aceste centre sunt ca un bazin de colectare a tuturor celor care, în prealabil, probabil că au mai fost daţi afară de undeva. Motivele pot fi diferite: alcool, droguri, comportament violent... În unele centre se impun restricţii şi trebuie respectate anumite reguli. De pildă consumul de alcool este interzis, iar mulţi sunt dependenţi de alţii într-o măsură atât de mare încât a se supune unor reguli suplimentare pare a le răpi şi ultima doză de mândrie."

Dirk Götsche, asistent social, adaugă:

"E greu să te pui în pielea unui vagabond. E greu să-ţi imaginezi cum ar fi să nu crezi în nimeni şi cu atât mai puţin în tine însuţi. De exemplu, există unii oameni care au primit ajutor de la noi în mod constant. Le-am dat un sac de dormit pe care apoi l-au pierdut aşa că, mai degrabă, dorm undeva cu o pătură subţire decât să mai ceară o dată."

Pentru restul nopţii Norbert şi-a găsit un colţişor la intrarea într-o biserică. Despre motivele care-l determină să doarmă pe stradă nu vrea să vorbească. Ajutorul primit e din ce în ce mai mic...

"După părerea mea, de când au cresut preţurile, situaţia s-a înrăutăţit pentru că oamenii au tot mai puţini bani în buzunar. Dar ne ajutăm unii pe ceilalţi... Îmi aruncă totuşi câte 10 cenţi."

În cei zece ani de când trăieşte pe stradă Norbert nu a văzut oameni murind îngheţaţi. Dar pentru a evita acest pericol e totuşi bine să ţii seama de unele lucruri, spune el. Trebuie să bei puţin alcool sau, dacă se poate, să nu consumi deloc. Mult mai mare decât pericolul de a muri de frig este acela de a fi jefuit sau bătut.