Germania şi sindromul ”day after”

”În urmă cu 15 ani, est-germanii erau cei mai fericiţi dintre europeni”, aminteşte, la Londra, THE TIMES, revenind, însă, repede la actualitate: ”De data aceasta nu skinhead-şii ci medicii şi oamenii de afaceri s-au alăturat mesajelor xenofobe ale extremei drepte. Iar responsabilitatea o poartă cancelarul federal Gerhard Schröder şi pachetul său de reforme evident necesare însă incapabile să acopere cheltuielile reunificării”. Şi, se întreabă cotidianul britanic, ”cât se mai poate scufunda steaua lui Schröder?"

Conservatorul vienez DIE PRESSE evită să pună semnul egalităţii între extrema stângă şi cea dreaptă însă constată că simpatizanţii celor două curente au numitorul comun în teama de iniţiativă privată şi s-au îndrăgostit de nefericirea în care trăiesc. Este vorba despre cei pentru care toate drumurile obişnuiau să ducă la stat, comentează, la Haga, DE VOLKSKRANT. Statul poate oferi protecţie şi ajutor însă nu este o alternativă la iniţiativa privată, punctează publicaţia olandeză. În acest moment, în care nu un partid sau altul ci democraţia pluralistă şi reformele economice au pierdut alegerile în Brandenburg şi Saxonia, pentru observatorii politici de la FINANCIAL TIMES este limpede că Germania de Răsărit are nevoie urgentă de un nou început. Nu ar dăuna chiar o reformă în două variante distincte pentru Est şi Vest, fie şi doar pentru piaţa locurilor de muncă şi pentru sistemul de reglare a pieţei. CORRIERE DELLA SERA nu poate, însă, la Milano, înţelege de ce Estul, în ciuda celor 1250 de miliarde de euro transferaţi dinspre Vest, nu a devenit acel peisaj prosper pronosticat, cândva, de cancelarul reunificării Helumt Kohl şi nici ”Japonia Europei”, cum sunau prognozele analiştilor economici.

VREMIA NOVOSTEI, din Moscova crede că, deşi accesul extremei drepte în Parlamentele de land nu pune în pericol democraţia germană, scorurile ultranaţionaliştilor şi post-comuniştilor sunt palme peste obrazul Guvernului Schröder. POLITIKEN, din Copenhaga, avertizează asupra posibilelor exagerări în interpretarea rezultatelor: în Franţa, în Austria sau Danemarca, forţe anti-democratice au înregistrat punctaje mult mai bune decât extrema dreaptă din cele două landuri est-germane. Şi tot în capitala daneză, BERILNGSKE TIDENDE punctează: ”Germania nu este ameninţată de fascism (...) însă cauzele radicalizării unei părţi a electoratului trebuie să dea de gândit”.

Cert este, cum scrie LA REPUBBLICA din Roma, Berlinul trăieşte sindromul ”day after”. Încearcă să se liniştească şi să-şi liniştească partenerii. Schröder trebuie să-şi continue reformele, chiar dacă, în perspectiva alegerilor din 2006, testul electoral din landurile răsăritene a transmis un mesaj limpede: majoritatea nu acceptă actualul sistem.

Nici publicaţiile germane nu au clasat, desigur, subiectul. Succesul extremei drepte este, consideră, la München, ABENDZEITUNG, înspăimântător iar catastrofa este cu atât mai mare cu cât tocmai tinerii sunt recruţii acestui curent, semn că nu mai avem de-a face cu formaţiuni grupând doar bătrâni nazişti nostalgici. Un avertisment bavarez demn de luat în seamă, în pragul toamnei electorale: când electoratul nu mai reverberează la argumente ci respinge sistemul în ansamblul său, se impune declanşarea semnalizărilor de avarie şi o intervenţie calificată.

Nu este de ajuns convingerea că ”Germania este o democraţie solidă”; periculoasă este, crede NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, îndepărtarea unei părţi a populaţiei de instituţiile democratice. BILD speră că autorităţile au înţeles să se preocupe mai intens de ”copiii-problemă ai societăţii”; în vremurile lor grele, aceştia răspund la semnalele extremiste, dar se lămuresc repede că nu acolo le este locul. Astfel că, până la urmă, cei care le-au dat neonaziştilor acces în Parlament îi vor şi scoate de acolo, la următoarele alegeri, crede bulevardierul care apare la Hamburg.

Dacă post-comuniştii erau cotaţi cu şanse mari de a pătrunde în cele două Legislative regionale, punctele neo-naziştilor sunt mult mai consistente decât s-ar fi aşteptat germanii. Cum s-a ajuns, însă, la acest succes al extremelor? Un răspuns încearcă să-l ofere OSTTHÜRINGER ZEITUNG din Gera: alegătorii social-democraţilor au rămas acasă, pentru că deşi SPD-ul are o linie clară, ea nu este pe placul simpatizanţilor tradiţionali; electoratul Uniunii Creştin-Democrate concubinează cu alte formaţiuni pentru că CDU nu are nici o orientare sau dacă o are a rătăcit-o. Iată de ce, de fapt, multe comentarii o dau ca mare învinsă a ultimei duminici electorale pe Angelika Merkel, şefa CDU.