Germania şi Tratatul de Reforma al Uniunii Europene

Politicienilor germani le place să creeze impresia că singurul lor interes în Uniunea Europeană ar fi însăşi „Europa”, sprijinind iniţial orice proiect prin care instituţiile europene devin mai puternice. În general, Germania nu protestează atunci când este nevoită să renunţe la diferite competenţe naţionale în favoarea Bruxellesului.

Astfel, atitudinea guvernului german nu pare surprinzătoare: după ce proiectul de constituţie europeană a eşuat, este esenţial ca noul tratat de reformă să existe, a subliniat cancelara Angela Merkel în iunie. „Am deschis calea spre o nouă bază comună a Uniunii Europene. Am depăşit perioada de stagnare. Nu i-am dezamăgit pe cei care au avut încredere şi am evitat o scindare.”

Desigur, şi Germania are interese proprii, iar în calitate de stat membru cu cea mai mare populaţie poate fi sigură că nimeni nu le va ignora. Noul tratat de reformă va scoate în evidenţă acest aspect. În trecut, guvernele germane au renunţat în repetate rânduri la o parte din ponderea voturilor. Deşi are o populaţie de 80 de milioane, în prezent Germania dispune de un număr egal de voturi ca Franţa, un stat cu doar 60 de milioane de locuitori, şi de doar câteva voturi mai mult decât Spania şi Polonia, cu o populaţie de aproximativ 40 de milioane.

Dacă va fi adoptat noul tratat de reformă, ponderea va fi alta. Şefii de guvern au convenit asupra aşa-numitei „majorităţi duble”. Aceasta presupune ca deciziile să fie luate în viitor de o majoritate a statelor, care reprezintă şi o majoritate a populaţiei europene. Ca ţară cu cel mai mare număr de locuitori, Germania va avea mai multe de spus prin această nouă regulă.

Al doilea punct pe care pune preţ Republica Federală este aşa-numitul principiu al subsidiarităţii. Acesta presupune ca deciziile să fie luate cât mai aproape de cei care le suportă consecinţele, potrivindu-se cu principiul german al federalismului, care prevede ca guvernul german să renunţe la anumite competenţe în favoarea Bruxellesului, asigurându-le însă în acelaşi timp landurilor federale şi comunelor libertatea de a lua cât mai multe decizii privitoare la propriul teritoriu.

Din acest motiv, chiar şi landul destul de eurosceptic Bavaria pare mulţumit de noul proiect de tratat, după cum explică Emilia Müller, ministru de stat pentru probleme europene a guvernului bavarez. „O democraţie care funcţionează presupune ca cetăţenii să ştie pe ce planuri sunt structurate diferitele răspunderi. Multe dintre dorinţele noastre se regăsesc în acest proiect de tratat.“

În viitor, atât parlamentele naţionale cât şi reprezentanţii regiunilor europene vor avea dreptul să se adreseze Tribunalului European în cazul în care principiul subsidiarităţii este încălcat.

Pentru a înlătura ultimele obstacole în vederea adoptării noului tratat de reformă, miniştrii de externe din statele membre ale UE s-au întrunit la Luxemburg. Multe conflicte de interes persistă: de pildă cererile polonezilor în legătură cu luarea deciziilor în Consiliul de Miniştrii, sau poziţia italienilor, care se tem că influenţa lor în Parlamentul European va scădea deoarece numărul de locuri care-i revin Italiei în parlament se va reduce de la 76 la 74 prin noul tratat de reformă. Alt punct important de pe agenda miniştrilor de externe este apropierea Uniunii Europene de statele din Balcani. Încă înainte de summitul de la Lisabona, a fost semnat în acest sens un acord de stabilizare şi asociere cu statul Muntenegru. Acest acord reprezintă un pas spre începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană şi va înlesni acordarea vizelor pentru cetăţenii din Muntenegru.