Criza elenă: "Germania este problema"

"Va transforma Merkel Grecia într-un stat paria?", întreabă provocator magazinul politic "Newsweek". Iar CNBC prezice: "Germania va fi cea care va avea de pierdut, nu Grecia." Postul de televiziune își justifică afirmația printr-o declarație actuală a câștigătorului premiului Nobel pentru Economie Joseph E. Stiglitz: "Germania este problema, nu Grecia“. Vocile critice la adresa Germaniei s-au înmulțit în mass-media de peste Ocean odată cu escaladarea crizei elene. "Puterea germană polarizează Europa", a titrat marți influentul "Wall Street Journal", care îl citează în articolul său pe spaniolul Pablo Iglesias, critic al austerității promovate de Berlin: "Nu vrem să devenim colonie germană."

IarPaul Krugman, influentă voce de stânga în paginile "New York Times", cere emfatic într-un comentariu: "Opriți hemoragia!" Krugman îi compară pe Angela Merkel și pe ceilalți lideri europeni cu medicii din Evul Mediu, care tratau pacienții prin lăsare de sânge. În cazul pacientului Grecia, situația nu s-ar îmbunătăți prin acest procedeu, din contră, suferința doar sporește.

Tonuri la fel de critice la adresa Germaniei vin și din direcția Wall Street. În blogul financiar "Zero Hedge", care analizează evoluțiile bursiere, se face legătura între Merkel și tratatele de la Versailles. În toată criza elenă ar fi vorba de fapt doar de hegemonia germană.

Țapul ispășitor și mielul inocent

Este presa americană inundată de un val de resentimente anti-germane? Este Angela Merkel în ochii jurnaliștilor americani țapul ispășitor iar Grecia este mielul inocent? Expertul economic și cunoscător al Europei Jacob Kirkegaard nu crede așa ceva. "Comentatorii de stânga, ca Joseph Stiglitz sau Paul Krugman, au o poziție anti-germană evidentă", admite el pentru Deutsche Welle. Dar criza grecească ar fi pentru aceștia doar un fel de "război prin interpuși" în cadrul dezbaterii interne privind direcția economică pe care ar trebui să o urmeze SUA. Ambii economiștii marcanți pledează vehement în cadrul acestei dezbateri în favoarea sporirii consumului și cererii.

Kirkegaard face trimitere la alte păreri pe teritoriul american. Una din cele mai influente este cea a lui Charles Krauthammer, comentator la "Washington Post" și invitat bine-văzut la postul conservator de televiziune "Fox News". Krauthammer critică dur Grecia și face o analogie din lumea antică: "Grecia ar fi alăptată la pieptul germanilor." În opinia sa, autoritățile elene ar avea un comportament total imatur, ca niște adolescenți care ar scoate bani din contul părinților pentru a achiziționa obiecte de divertisment, dar niciodată pentru a investi în viitor.

"Washington Post" adoptă de fapt o poziție echilibrată. Cotidianul constată la rândul său că Germania este "parțial responsabilă" pentru criza elenă. Totuși, consiliul editorial al ziarului admite că "Germania susține pe bună dreptate că și-a asumat riscuri financiare majore din cauza Greciei." În plus, germanii ar avea dreptate să solicite reformarea din temelii a economiei elene, pentru a o reîndrepta pe calea creșterii economice și competitivității.

Interesele strategice ale lui Obama

Președintele american Barack Obama a vorbit de curând telefonic cu cancelara Merkel despre criza greacă. Oficial, Casa Albă dă dovadă de reținere maximă în acest dosar. Ministrul său de Finanțe, Jack Lew, s-a exprimat însă mult mai clar în favoarea unei scutiri parțiale de datorii pentru Grecia. Pentru administrația Obama contează în primul rând ca Grecia să rămână în zona euro, pentru a nu se pune cumva la îndoială apartenența Atenei la UE și la NATO.

Este vorba aici de interesele strategice pe termen lung ale americanilor, nu fără legătură cu Rusia. Potrivit lui Jacob Kirkegaard, la Washington s-ar observa o "oarecare iritație" cu privire la eșecul de până acum al lui Merkel și al europenilor de a aduce această criză sub control. În acest context, Obama salută leadership-ul german în Europa. Dar la Washington, susține Kirkegaard, ar mai exista o tabără: "Unii în america sunt nefericiți din cauza poziției dominante a germanilor în Europa; aceștia ar prefera o Europă slabă și dezbinată", susține expertul cunoscător al afacerilor europene. Însă această poziție vetustă nu ar caracteriza gândirea elitelor politice și economice americane.

Dilema doamnei Merkel

Mass-media americane arată că, deși Angela Merkel este cea mai puternică șefă de guvern din Euopa, ea s-ar afla într-o dilemă. Pe de o parte, ea trebuie să mențină unitatea europeană și să salvgardeze proiectul european. Pe de altă parte, Merkel nu ar mai prea avea cum să își convingă colegii de partid și alegătorii să accepte noi concesii financiare pentru Grecia. Sondajele citate de presa americană ar arăta că doar 10% dintre germani mai sprijină ajutorarea Atenei. Germanii respectă regulile și înțelegerile, astfel explică "Washington Post" pentru cititorii săi poziția reluctantă a germanilor față de greci. În limba germană, mai notează cotidianul american, pentru vină și datorii se folosește aproape același cuvânt (Schuld respectiv Schulden). Prin urmare, iertarea datornicului grec ar arăta pentru germani ca un sacrilegiu: de aceea Merkel și conaționalii săi nu se lasă înduplecați să taie din datoriile statului elen, chiar dacă în prezent și FMI, alt creditor al Atenei, solicită o astfel de măsură extremă.

Exact aici intervine "New York Times" și arată că, în ceea ce privește iertarea de datorii, germanii au uitat deja lecția din propria istorie. Sub o fotografie din 1953, a unei delegații germane conduse de bancherul Hermann Josef Abs, care semna la Londra un acord de reeșalonare a datoriilor, se găsește următorul comentariu: "Principalul creditor, care le cere azi grecilor să plătească pentru risipa din trecut, a profitat mai demult la rândul său de condiții blânde la propriile datorii." Dintr-o singură mișcare de stilou, datoriile germane au fost atunci reduse la jumătate, scrie cotidianul new-yorkez. Și nu uită nici să amintească că, tot atunci, printre creditorii atât de generoși ai Germaniei s-a aflat o țară atât de criticată azi de germani: Grecia.