Gianina Cărbunariu, o voce foarte puternică a teatrului tânăr românesc

Pe 1 decembrie, Ziua Naţională a României, a avut loc în Schwarzer Salon (Salonul negru) premiera spectacolului Sparanghel, după care s-a discutat despre evoluţia teatrului românesc în ultimele două decenii şi despre tânăra generaţie de artişti români în contextul prezentării volumului recent apărut la editura berlineză Frank & Timme cu titlul "Das rumänische Theater nach 1989. Seine Beziehungen zum deutschsprachigen Raum" (Teatrul românesc după 1989. Relaţiile sale cu spaţiul de expresie germană). La eveniment au participat, între alţii, ambasadoarea României în Austria, Silvia Davidoiu, fostul ambasador al Austriei la Bucureşti, Dr. Martin Eichtinger, actualmente şeful Departamentului Cultură din cadrul Ministerului pentru Probleme Europene şi Internaţionale de la Viena, Lukas Vosicky, secretarul general al Societăţii Austro-Române, Carmen Bendovski, directorul ICR Viena şi, desigur gazda serii, directorul Volkstheater, Michael Schottenberg, care a găsit cuvinte foarte frumoase despre teatrul românesc, lăudând talentul tinerei autoare şi regizoare românce, Gianina Cărbunariu.

Medana Weident a stat de vorbă cu Michael Schottenberg despre noul succes al Gianinei Cărbunariu pe scena Volkstheater.

Medana Weident

: Domnule Michael Schottenberg, în 2007 aţi iniţiat un festival cu titlul Die Besten aus dem Osten (Cei mai buni din Est), care s-a impus cu mare succes pe scena teatrală vieneză. Anul acesta aţi lansat încă un festival, Go West?, menit, de asemnea, să promoveze tinerele talente din răsăritul continentului şi care abordează o temă de o stringentă actualitate: migraţia. E o cale de a face cunoscuţi publicului austriac tinerii dramaturgi din estul continentului nostru şi de a vedea cum este tratată tema migraţiei din pespectiva lor. De ce vă angajaţi atât de puternic în această direcţie?

Michael Schottengerg

: Mi se pare foarte important acest lucru şi cred că un teatru cu numele de Volkstheater (Teatru Popular), care îşi şi asumă acest rol, are datoria să prezinte în Austria tineri autori din ţările vecine. Oamenii sunt foarte dornici să afle cât mai multe despre alte ţări, despre alte spaţii culturale. Din păcate nu există multe teatre interesate să susţină astfel de "întâlniri" ale publicului austriac cu artiştii europeni. Noi ne-am decis cu vreo patru ani în urmă să iniţiem un astfel de dialog european şi am înfiinţat festivalul Die Besten aus dem Osten (Cei mai buni din Est), pe care l-am numit, de fapt, greşit aşa, deoarece şi noi ne aflăm cumva în Est. Unde începe şi unde se sfârşeşte în fond Vestul? Totul e relativ. În realitate trăim cu toţii pe aceeaşi planetă şi aparţinem cumva unii de alţii. Vedeţi, în teatru, în artă nu există frontiere, nu se pune problema excluderii unor oameni pe motiv că aparţin altui spaţiu. Aceasta o practică de fapt legislatorii. Iată, între altele, ce ne-a determinat să fondăm festivalul Cei mai buni din Est.

M.W.

: Festivalul a fost lansat în 2007 şi a demarat cu spectacolul Gianinei Cărbunariu "mady-baby.edu", care s-a bucurat de mare succes la public. Ce v-a impresionat la tânăra autoare şi regizoare din România, care, iată, revine la Volkstheater?

M.S

.: O consider o voce foarte puternică a teatrului tânăr românesc. O dovedeşte şi succesul pe care l-a repurtat în Germania de-a lungul ultimilor ani. Ea este o autoare foarte importantă de texte dramatice, cu un limbaj foarte special, bine ancorat în prezent. Interesant e că ne regăsim în acest limbaj creat de Gianina Cărbunariu. E, ce-i drept, o limbă vorbită de tineri care trăiesc în altă ţară decât a noastră, dar este o limbă europeană, o limbă a tinerilor. Acest aspect mi se pare foarte important la scriitura Gianinei Cărbunariu. Tinerii, şi în Germania sau Austria, au alt tip de limbaj. Gianina Cărbunariu este o artistă a limbajului, o inventatoare de limbaj. Ceea ce îmi place, de pildă, în mod special la piesa "Sparanghel" sunt monologurile interioare, gândurile personajelor care, deşi nerostite, intră într-un fel de dialog. E realmente fascinant la acest text, faptul că dialogul dintre cei doi protagonişti (Dani şi George), care se întâlnesc în supermarket, se desfăşoară doar la nivelul gândului. Noi am reuşit s-o convingem pe autoare să extindă textul piesei, introducând încă două personaje (doi paznici). Aşa sunt structurile teatrului, am vrut să mai putem oferi două roluri actorilor angajaţi. A fost aşadar o dorinţă a noastră.

M.W.

: Vorbeaţi de fascinaţia dialogului născut din monologurile interioare. Aceste monologuri sunt şi o formă ideală de a exprima prejudecăţile care există şi de o parte şi de alta, dar care rămân la nivelul gândurilor, concret în piesa de faţă, a vesticilor faţă de imigranţii est-europeni, a străinilor faţă de occidentalii în ţara cărora speră la o viaţă mai bună, a tuturor faţă de ţigani şamd.

M.S.

: Aşa este. Trăim în Europa. În Europa există o ţară, Franţa, care expulzează ţigani. Asta mă priveşte şi pe mine pentru că avem cu toţii rădăcini comune pe acest continent. Cumva suntem cu toţii înrudiţi unii cu alţii. În sens spiritual, dar chiar şi genetic, familial.

M.W.

: "Sparanghel" este un text care tematizează migraţia, toleranţa, prejudecăţile faţă de "celălalt", dar şi globalizarea.

M.S.

: Da, şi asta. Este o piesă care pune multe întrebări, în aceasta rezidă forţa textului. Dani e un imigrant român din Anglia, dar acţiunea poate avea loc la fel de bine şi aici la Viena sau la Berlin, la Madrid sau la Roma. Unde se desfăşoară acţiunea nu contează. E o poveste internaţională.

Autor: Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz