Globalizarea protestelor

Cine şi de ce protestează?

Transgresînd actualitatea imediată, editorialistul cotidianului DIE WELT atrage atenţia asupra unui fenomen ciudat: protestatarii, rebelii, răzvrătiţii nu mai sunt tinerii, ci exponenţii vîrstei de mijloc sau chiar seniorii. Tinerii lucrează, vîrstnicii protestează sună paradoxala concluzie a autorului, argumentată astfel: Hiper alertaţii aşteaptă de la viitor ceea ce dă sens vieţii şi de aceea vor să accelereze prezentul. Tinerii sunt însă prizonierii prezentului, al unui acum configurabil, nesigur, complicat. Fireşte că mai există revoltaţi de talia unui Stéphane Hessel sau Hans-Christian Ströbele, dar revolta lor este expresia unei vieţi deja trăite. Revoluţionarii tineri mizează totul pe ideile care pot aduce profit propriei firme sau cariere. A dezaccelera prezentul spre a-l putea valorifica spre propriul folos, în loc de a dori schimbarea viitorului - acesta este sensul actual al rebeliunii.

De la destinul individual la interesele geo-politice care pun în mişcare nu numai guvernele, ci şi masele translează comentatorul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG analiza actualităţii, în articolul intitulat Lecţii Europene, pornind de la reuniunea de la Vilnius. Care ar fi fost formal lipsită de precedent: Uniunea Europeană şi Rusia sunt angrenate într-o dispută geo-politică amintind de vremurile în care NATO integra ţările nordice şi central europene. În cauză se află acum viitorul Ucrainei şi orientarea ei politică: spre Moscova sau spre Europa.

Cît despre Moscova, ea şi-a dat din nou arama pe faţă: ameninţările cu blocada comercială au dat rezultat, scrie STUTTGARTER NACHRICHTEN. Nu-i de mirare, de vreme ce băncile ruseşti sunt principalii creditori ai Kievului, marina rusă îşi are bazele în Crimeea, gazele naturale din Rusia sunt vitale pentru Ucraina. Iar protestele demonstranţilor sunt un strigăt împotriva menghinei în care Putin a prins ţara şi pe preşedintele ei, Ianukovici, conchide ziarul citat.

Reacţiile foarte dure ale unităţilor speciale ale poliţiei demonstrează că Ianukovici a pierdut controlul asupra situaţiei, ceea ce dovedeşte că el nu mai stă chiar atît de bine înfipt în şa cum cred unii lideri europeni, fiind mai degrabă căţelul care stă în poala lui Putin, sugerează FRANKFURTER RUNDSCHAU.

Dar această situaţie trădează concomitent şi neputinţa Europei faţă de Moscova, deduce EL PAIS, regretînd că Ucraina nu a confirmat speranţa că fostele republici sovietice vor dispune, la mai mulţi ani după cîştigarea independenţei, de capacitatea de a-şi alege în mod suveran partenerii.

Criza declanşată de hotărîrea de a îngheţa procesul aproprierii Ucrainei de UE s-a transformat într-o criză politică internă, relevă GAZETA WYBORCZA, semnalînd că opoziţia din Ucraina se manifestă cel mai puternic de cînd Ianukovici se află la putere. Dar, aceeaşi opoziţie îşi cunoaşte limitele, ea vizează demisia lui Ianukovici şi reluarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Şansele există, dar ele depind de disponibilitatea restului deputaţilor de a coaliza cu forţele de opoziţie. Iar pentru ca aşa ceva să se întîmple, protestele din Ucraina trebuie să continue, recomandă ziarul polonez.

Protestele din Thailanda şi derapajul lor violent dau de gîndit presei europene. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, la unison cu BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN, regretă pervertirea protestelor anti-guvernamentale, al căror punct de plecare fost o cauză dreaptă: împotrivirea faţă de un proiect de amnistiere care ar fi lăsat nepedepsite crimele comise de fostul regim.

Numai că, în Thailanda, unde discrepanţele sociale sunt uriaşe, dacă neliniştile vor continua, este posibil ca ţara şi monarhia să aibă aceeaşi soartă ca Nepalul, unde lipsa de flexibilitate a casei regale a dus la o Uniune a populaţiei cu rebelii comunişti, care au pus mîna pe putere, se teme THE INDEPENDENT.