1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Greșelile strategice din campania de vaccinare

31 iulie 2021

România, care în februarie ocupa locul șapte în lume la vaccinări, a ajuns aproape de coada cozii, tocmai când pandemia a început să atace cu valul patru, după ce a văzut că de celelalte valuri ne-am apărat, cât de cât.

https://p.dw.com/p/3yM1X
Imagine: Luca Bruno/AP Photo/picture alliance

O informație oficială, apărută în februarie 2021, anunța că România ocupa la acea dată locul 7 în lume, privind vaccinarea antiCOVID cu ambele doze. Se situau înaintea noastră: Israel, Seychelles, Serbia, SUA, Malta și Islanda.

Imediat după noi, urmau pe listă Danemarca, Polonia, Islanda, ceva mai departe alți europeni precum  Elveția, Spania, Italia, Estonia, iar Germania și Franța, și mai departe. Aveam cu ce ne lăuda în lume.

Și chiar ne-am lăudat. Implicarea în campania vccinărilor era cvasi-generală. Pe lângă coordonatorul campaniei, dr. col. V.  Gheorghiță, s-au mai implicat în campania de vaccinare primarii marilor municipii, prefecții, mai mulți miniștri, viceprim-miniștrii, premierul însuși și chiar președintele țării. Cu toții urmăreau creșterea de la o zi la alta a numărului de persoane vaccinate.

În ziua de 6 mai, se anunța oficial că au fost administrate în ultimele 24 de ore 100.454  doze de vaccin, ceea ce ridica numărul total de persoane vaccinate la 3.491.189, dintre care 2.197.532 pacienți își îmcheiau schema completă de imunizare.

Ura și bravo nouă, pragul psihologic de 100.000 era depășit. Prozit!

Președintele Iohannis, care în acea zi se afla la Costanța, a transmis  imediat mesajul său, concluzând că „stăm extraordinar de bine”. Premierul, care se angajase să atingem până la 1 iunie respectivul prag psihologic, a transmis, în felul lui, un mesaj ca la fotbal: „Am promis, am făcut! 100.454 persoane vaccinate, în ultimele 24 de ore. România, hai că se poate!”.

Euforia însă n-a durat mult. După vreo lună, spectaculos mai era doar ritmul în care scădea vaccinarea, iar la sfârșitul lunii iunie cifra de 5.000.000 vaccinați promisă de premier era departe de a fi atinsă. Premierul n-a ieșit însă cu o declarație, în care mi se pare normal să fi spus: „Am promis, dar n-am făcut! Se poate, dar merge greu. Hai!”.

Intrăm în august, dar suntem încă departe de pragul celor cinci milioane de vaccinați. Îți vine să te întrebi: de ce nu se mai vaccinează românii? Le-a pierit entuziasmul, i-a moleșit canicula, au intervenit sincope organizatorice sau a fost greșită strategia adoptată în campania de vaccinare?

Poate și una și alta, poate toate la un loc, dar principalele cauze le—aș căuta chiar în strategia campaniei, un hei-rup zgomotos, bazat pe cei mai  conștiincioși dintre toți locuitorii României: populația urbană. 

Numaidecât s-au vaccinat cei care merg cu mașina de acasă la centrul de vaccinare. Este acea categorie de cetățeni care se prezintă chiar dacă nu sunt chemați. Aceștia s-au lăsat înțepați în primele luni.

Nevaccinați au rămas mai mult cei din zona rurală, gospodari mai grăbiți să-și prășească porumbul decât să piardă o zi, căutând drumul la centrul de vaccinare și mijlocul de transport până înapoi, la prașilă - dacă nu se înserează, între timp.

Greșeală de start: ofensiva la sate ar fi rebuit demarată din prima zi, cu aceeași intensitate, dacă nu chiar mai mare, ca în zonele urbane.

Căci populația cu adevărat rurală ar putea fi mult mai numeroasă decât cea teoretică. Satisticile au stabilit că, în România, populația urbană este 46% din total, iar cea rurală 54% Să fie, oare, aceasta realitatea?

Statisticienii socot că, în localitățile declarate municipii și orașe, populația este în totalitate urbană, iar în rest este rurală, de asemenea în totalitate.  Hai, că-i o glumă! Nu puține sunt comunele declarate orașe, nu pentru performanțele lor edilitare, ci pur și simplu „pentru a-i ajuta pe cei de acolo”.

Puteţi citi articolul integral AICI.