Hai să dăm mână cu mână...

"Ar trebui să ne dăm mâna şi să păşim împreună pe calea progresului şi a îndeplinirii ţelurilor noastre", a spus preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad în discursul său inaugural după ceremonia de depunere a jurământului. Demonstraţiile împotriva administraţiei sale nu au fost amintite în niciun moment, dar preferatul ayatollahului Khamenei nu a uitat să puncteze că nu va "tolera nicio formă de imixtiune, jignire sau lipsă de consideraţie". Un anunţ atât de vag, încât cele trei cuvinte ar putea descrie orice fel de opoziţie la adresa regimului său.

Majoritatea discursului prezidenţial s-a concentrat pe aspecte ale politicii externe. "Jur pe Dumnezeul atotputernic să apăr sistemul reprezentat de revoluţia islamică şi constituţia ţării", a spus Ahmadinejad, care, spre surprinderea multora, s-a abţinut de la criticile sale obişnuite la adresa Americii şi a Europei occidentale.

Dilema europeană

Deşi de data aceasta UE a "scăpat" fără mustrare de la Teheran, în culisele de la Bruxelles s-a discutat intens şi nu pe tonuri neapărat calme despre următoarea problemă: Să trimită comunitatea europeană un reprezentant oficial la ceremonia de inaugurare a preşedintelui iranian sau nu?! Oare ar fi fost mai bine ca Uniunea să fi ales o poziţie mai dură şi să refuze participarea la eveniment doar ca să sublinieze dezaprobarea unor planuri ale Teheranului?

Cert este că până la urmă a fost găsită soluţia de compromis: prezent a fost ambasadorul suedez la Teheran, Magnus Wernstedt, care a reprezentat în acelaşi timp şi preşedinţia Uniunii Europene. Toate celelalte state au putut decide pe cont propriu dacă să trimită la faţa locului un reprezentant separat. Iar majoritatea a ales aceeaşi soluţie adoptată şi de Germania: cineva a fost prezent, dar în orice caz acea persoană nu are o funcţie înaltă nici în stat, nici în corpul diplomatic. Iranul o să priceapă mesajul, cred toţi... Mai ales când îşi va aminti că UE a condamnat la unison reprimarea violentă a manifestaţiilor de la Teheran.

Motivul pentru care UE nu a boicotat ceremonia de învestire în funcţie a lui Mahmoud Ahmadinejad este, se pare, dorinţa de a nu bloca posibilitatea unui dialog cât de cât constructiv. "De la faţa locului ne putem face o imagine mai realistă asupra evenimentelor din Iran. De la televizor nu prea", reiese din cercuri diplomatice europene. De principiu aşadar, UE mai este dispusă la dialog. Cât va mai dura această disponibilitate e o altă chestiune...

Autor: Sylvie Ahrens/Laurenţiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz