Hanau: tristețe și furie la un an după atentat

Cetin Gültekin, care cunoaște bine locul în care a pierit fratele său, își amintește cu precizie filmul evenimentelor dramatice petrecute cu un an în urmă: atentatorul coboară din mașină, trage mortal într-un șofer și apoi se îndreaptă spre un chioșc, unde îi împușcă mortal pe Gökhan Gültekin și alți patru oameni. 

Astăzi, chioșcul este părăsit. Ferestrele sale, martore mute ale crimelor din urmă cu un an, au fost îmbrăcate în hârtii galbene pe care pot fi citite numele victimelor. ”Acolo unde vedeți cele două prize stătea fratele meu”, spune Cetin Gültekin, arătând prin fereastră locul în care a fost răpus Gökhan. 

La 19 februarie 2020, Germania devenea martora unuia dintre cele mai grave atentate cu motivație extremistă și xenofobă de după cel de-al Doilea Război Mondial. În acea seară, nouă persoane cu origini străine - printre care tânărul român Villi Viorel Păun - au fost ucise de un atentator bolnav psihic în mai multe locuri din micul oraș Hanau din landul Hessa. Autorul atacului și încă o persoană, care s-a dovedit a fi mama acestuia, au fost găsiți morți într-un apartament. Individul a ucis-o, după care și-a pus capăt zilelor, ridicând bilanțul violențelor la 11 decese.

Crimele au produs un val de emoție în Germania. Președintele federal Frank-Walter Steinmeier și cancelara Angela Merkel s-au deplasat la Hanau pentru a lua parte la comemorarea victimelor. Presa a vărsat râuri de cerneală analizând și comentând baia de sânge de la Hanau. Cu toate acestea, la un an după evenimente, persistă mai multe întrebări. Nu cumva Germania a subestimat pericolul extremismului de dreapta timp de decenii? A făcut Germania suficient pentru combaterea acestui fenomen și a rasismului?

Dacă întrebi cele nouă familii ale victimelor din Hanau, răspunsul este limpede: NU. Ele și-au unit forțele cu alți susținători ai ”Inițiativei 19 februarie”, cerând elucidarea dincolo de orice dubiu a circumstanțelor în care atâția oameni au fost uciși. Nu departe de una dintre scenele crimelor din centrul orașului Hanau au deschis un birou de circa 140 de metri pătrați. 

De fapt, locul este mai mult decât un birou, având și rol de memorial închinat celor uciși. Fotografiile și portretele acestora atârnă pe pereți și la fereastra de la intrare. ”Pentru mine, această încăpere mă face să simt că vin în vizită la Gökhan. Aici este sufrageria lui. Iar când familia Unvar vine aici, locul acesta se transformă în sufrageria lui Ferhat”, spune Cetin Gültekin, care vine aproape în fiecare zi aici. Ferhat Unvar a fost ucis în chioșcul în care a fost ucis și Gökhan Gültekin. 

Unele lucruri continuă să rămână în ceață, chinuind în continuare rudele victimelor de la Hanau. De ce apelul de urgență nu a funcționat corect în acea noapte? De ce i s-a permis asasinului să dețină în mod legal arme? De ce l-au ignorat autoritățile, deși cu câteva luni înainte de atac individul trimisese o scrisoare confuză, plină de teorii ale conspirației, către procurorul general? 

Probabil că nu se va putea răspunde la toate întrebările. Cum asasinul și-a pus capăt zilelor, probabil că nu va avea loc un proces. Procuratura Federală încă investighează cazul, dar până acum fără indicii noi. ”Bineînțeles că este foarte, foarte greu de suportat faptul că autorul atacului nu mai poate fi supus unei pedepse legale și că unele întrebări nu vor putea primi răspuns”, spune Helmut Fünfsinn, reprezentantul victimelor din partea guvernului din landul Hessa. 

Unele dintre întrebările care macină rudele celor uciși merg dincolo de Hanau, oraș care se alătură unui șir de acte extremiste de dreapta. 

În iunie 2019, un extremist de dreapta l-a ucis pe președintele districtului Kassel, Walter Lübcke (adeptul politicii brațelor deschise față de migranți). În ianuarie 2021, autorul atacului a fost condamnat la închisoare pe viață. 

În octombrie 2019, un alt extremist de dreapta a încercat să pătrundă într-o sinagogă din Halle. După ce asaltul a eșuat, individul a ucis la întâmplare doi oameni pe o stradă de lângă sinagogă. Și acest atacator a primit o condamnare la închisoare pe viață. Evenimentele de la Hanau s-au produs la patru luni după atentatul de la Halle. 

Andreas Zick, șeful Institutului de Cercetări Interdisciplinare asupra Conflictelor și Violenței (IKG) de la Universitatea Bielefeld este convins că aceste fapte au schimbat întrucâtva Germania: ”Au creat o stare de spirit care determină Germania să ia în serios provocarea reprezentată de rasism și alte forme de xenofobie.” În context, guvernul federal a prezentat un pachet de 89 de măsuri în lupta împotriva extremismului de dreapta și rasismului. 

Printre acestea: legi mai stricte, o consolidare a autorităților de securitate, mai multe resurse financiare pentru organizațiile societății civile și mai multe inițiative în domeniul prevenției. ”Clasa politică a ridicat această chestiune la cel mai înalt nivel prin înființarea unui comitet împotriva extremismului de dreapta și a rasismului. Acest lucru subliniază cât de important este pentru noi să luăm măsuri decisive”, a declarat pentru DW Annette Widmann-Mauz, comisarul guvernului federal pentru migrație, refugiați și integrare. 

Cu toate acestea, potrivit lui Andreas Zick, Germania a subestimat extremismul de dreapta timp de decenii: ”Extremismul de dreapta a devenit puternic, s-a conectat în rețea.” Potrivit experților, în Germania ar exista circa 15.000 de extremiști de dreapta violenți. Unii dintre ei sunt înarmați legal. 

La nivel național, până la sfârșitul lunii decembrie 2020, autoritățile de securitate au înregistrat aproximativ 1200 de extremiști de dreapta care dețineau în mod legal arme - o creștere de circa 35% față de sfârșitul anului 2019 -, după cum reiese din răspunsul furnizat de guvernul federal la o interpelare a grupului parlamentar Die Linke. 

Odată cu atentatele din Halle, în Germania a apărut un nou tipar de făptaș: lup singuratic, radicalizat online, captiv într-o lume plină de teorii ale conspirației. Autoritățile de securitate încă nu dispun de mijloacele tehnice și cunoștințele necesare pentru a recunoaște timpuriu astfel de indivizi – lucru evident în procesul împotriva asasinului de la Halle.

Nu este suficient să discutăm dacă extremismul de dreapta este sau nu subestimat, spune Andreas Zick: ”Nu ne acordăm suficient timp pentru a înțelege apariția ideologiilor. În esență se cere intervenția viguroasă a statului, iar autoritățile de securitate sunt acuzate că nu acționează suficient. Într-o anumită măsură acest lucru, care este probabil de înțeles, ne face să vedem extremismul nu ca pe o provocare socială, ci ca pe o provocare pentru autoritățile de securitate.” 

În schimb, modelele de gândire, ideologiile și punctele de vedere xenofobe ale atacatorilor provin din interiorul societății. Spre deosebire de Norvegia, unde teroristul de dreapta Anders Beivik a ucis 77 de oameni, acest lucru încă nu se întâmplă în Germania. 

Cetin Gültekin trebuie să trăiască cu pierderea pe care i-a provocat-o autorul atacurilor din Hanau. La un an de la crime, el încă se luptă să depășească acel moment. Gültekin nu mai poate lucra, nu mai doarme, fumează două pachete de țigări pe zi. ”Gökhan a fost fundamentul familiei noastre”, spune Gültekin. ”Și cum fundația noastră nu mai există, noi nu facem decât să ne clătinăm.”