Haosul din Educaţie

Deputata PNL, Alina Gorghiu, a declarat luni că moţiunea va solicita revocarea unor ordine ale ministrului Educaţiei referitoare la orele de istorie scoase din curricula obligatorie, la orele de educaţie fizică şi sport sau la limba străină scoasă din trunchiul comun.

Recent, comisarul european pentru multilingvism, Leonard Orban, atrăgea şi el atenţia Guvernului de la Bucureşti că România îşi crează singură un mare dezavantaj prin descurajarea învăţării limbilor străine.

Este semnificativ însă că nu doar liberalii, care s-au aşezat hotărîţi într-o postură de opozanţi ireductibili, dar şi parlamentari din grupul majoritar dezaprobă ideile Ecaterinei Andronescu.

Senatorul PDL, Radu F. Alexandru a pregătit luni o declaraţie politică, inititulată, «Opriţi haosul din Educaţie» în care condamnă măsurile ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu: «Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar adevărul e că măsurile incoerente şi lipsite de fundament practicate la vîrful Ministerului, se găsesc în totală disonanţă cu strategia din Pactul pentru Educaţie»

În realitate însă lucrurile nu stau chiar aşa. E adevărat că ministrul Ecaterina Andronescu a iniţiat tot felul de măsuri contestabile, dar, pe de altă parte, nu este adevărat că ignoră cu totul Pactul pentru Educaţie şi Strategia asumată de Preşedinte şi de sindicate.

Dimpotrivă, ministrul a pregătit în colaborare cu sindicatele din şcoli o nouă metodă de evaluare a profesorilor, care este preluată aproape integral din Strategia de reformă care se găseşte pe site-ul instituţiei prezidenţiale.

Atîta numai că această Strategie ar trebui să fie supusă ea însăşi unei ample dezbateri publice. Ea este opera unui grup restrîns de persoane (care nici măcar nu au semnat documentul), a fost asumată prea rapid de preşedintele Traian Băsescu şi semnată apoi orbeşte de sindicatele şcolare strînse cu uşa în preziua promulgării legii de majorare a salariilor cu 40%.

Potrivit acestei Strategii profesorul va fi evaluat de conducerea şcolii şi de proprii colegi, iar în versiunea mai nouă a Ministerului se mai adaugă şi opinia elevilor şi a părinţilor acestora.

E clar aşadar că profesorul de teama unei evaluări nefavorabile nu va mai pune note proaste şi este la fel de clar că nu se va simţi stimulat să citească mai mult, ci poate doar să cîştige simpatia grupului din care face parte.

De fapt încetul cu încetul profesorul va fi la cheremul elevilor şi părinţilor acestora. Iar în situaţia unei descentralizări a şcolilor presiunea grupului social din jurul şcolii va fi şi mai mare, iar profesorul va fi complet neapărat.

Sindicatele şcolare par să agreeze acest model, dar motivul este că prea mulţi profesori s-au deprofesionalizat şi nu mai au curajul să facă faţă unei veritabile evaluări intelectuale.

Iată aşadar că senatorul Radu F. Alexandru are dreptate să vorbească de «haos», dar nu duce nici el analiza prea departe.

În concluzie, o dezbatere ar fi cu adevărat necesară, dar una care să iasă din cercul restrîns în care a fost purtată pînă acum.