Iarnă veşnică în Rusia

O decizie cu caracter simbolic.

A fost unul din proiectele preferate ale preşedintelui de atunci, Dmitri Medvedev - introducerea orei permanente de vară în Rusia. Motivul: sănătatea ruşilor ar avea de profitat, organismul nemaifiind obligat să se acomodeze la ora de vară şi la cea de iarnă. În plus, ar exista şi beneficii economice prin reducerea consumului de energie electrică. Întrucât Rusia nu a mai trecut la ora de iarnă, în localităţile din zona de nord, ca în Sankt Petersburg, de exemplu, soarele a răsărit de abia în jurul orei 11, cu puţin înainte de miezul zilei.

În concluzie, ruşii nu se mai simţeau în formă, până şi Putin s-a plâns de oboseală, iar Medvedev a fost văzut deseori picotind la întrunirile publice. Acum, însă, Putin a decis revenirea la vechea oră de vară, înlăturând astfel una din puţinele şi ultimele moşteniri din perioada preşedintelui Medvedev. Nici din restul proiectelor de reformă, anunţate de fostul preşedinte, nu a mai rămas mare lucru.

Medvedev îi dezamăgeşte pe reformatori

Când în 2008, Medvedev era ales la conducerea Rusiei, speranţele explodaseră. Originar din Sankt Petersburg, el se instala la Kremlin sub aura unui mare "reformator". Occidentul saluta alegerea fostului şef al Gazprom, pe care nu ezita să îl numească liberal. Medvedev a accelerat atunci privatizarea companiilor de stat şi a susţinut alegerea directă a guvernatorilor - proeicte pe care Putin le anulase în anul 2005. În plus, el intenţiona să reducă numărul minim necesar fondării unui partid de la 50.000 la numai 500 de membri, acordând mai multe şanse minorităţilor. El promitea şi condiţii mai bune de funcţionare pentru ONG-uri şi fundaţii. Cu puţin timp înaintea retragerii sale, Medvedev promitea deschiderea unui post radio-tv, public, independent. Experţii avertizeau deja asupra unei mari deziluzii, care nici nu a întârziat să apară.

Medvedev nu a reuşit să îşi respecte promisiunea privind modernizarea aparatului de stat rusesc. Privatizarea nu a mai avut loc şi nici alegerea directă a guvernatorilor nu a fost dusă la bun sfârşit. Doar reducerea numărului minim de membri necesari formării unui partid, la 500 de persoane, mai este încă valabilă.

În final, pluralismul politic a devenit funcţional.

În 2012 însă, premierul şi preşedintele au făcut o rocadă. La propunerea lui Medvedev, Putin a candidat din nou la funcţia supremă în stat în luna martie.

Unul "ciripeşte" pe twitter, celălalt guvernează

Mai decis ca niciodată, Putin a preluat frâiele puterii şi a trecut direct la ştergerea urmelor lăsate de predecesorul lui. Discriminarea grupurilor sociale de la marginea societăţii, limitarea libertăţii de exprimare şi clasificarea ONG-urilor ca fiind "agenturi străine" - totul contravine convingerilor şi planurilor propuse de Medvedev.

Medvedev însuşi nu pare deranjat: în loc de sloganuri politice, el preferă să posteze selfies şi să "ciripească" pe twitter banalităţi de genul "Happy first day of summer".

Planul clar al lui Putin de a şterge toate urmele lui Medvedev îi îndreptăţesc pe observatorii politici, precum Liliana Şevzova, să afirme că Putin nu a lăsat niciodată frâiele puterii. Medvedev s-a dovedit în final a fi doar un "loial asistent pentru Putin". Promisiunile lui liberale nu au fost decât manevre menite a estompa imaginea dură a Kremlinului.

Parteneri reciproc loiali

Jocul dintre Putin şi Medvedev a atras proteste masive în iarna anului 2011. Am asistat atunci la cele mai puternice demonstraţii din istoria recentă a Federaţiei Ruse. Liliana Şevzova le conideră doar o formă de exprimare a "reflexului civic", al unei populaţii care a înţeles că ideile democraţiei au fost sacrificate fără nici un fel de regrete. Urmările protestelor nu s-au lăsat aşteptate: legislaţia privind dreptul de a demonstra s-a înăsprit, "propunerile" lui Medvedev fiind complet date uitării.

Dacă cineva se întreabă de ce Medvedev nu a dispărut de tot de pe scena politică, Lilia Şevzova are răspunsul: "Medvedev ne arată marea slăbiciune a lui Putin: vechile cunoştiinţe. Putin este un om loial. Asta îl caracterizează". Preşedintele şi premierul se cunosc de pe când erau colegi în Sankt Petersburg. Medvedev s-a dovedit a fi mereu loial. În 2008 l-a numit Putin din nou premier iar Medvedev i-a asigurat un mandat prezidenţial de 6 ani.

67 % dintre ruşii chestionaţi de institutul de sondare a opiniei publice Levkada sunt de acord cu politica premierului Medvedev, în vreme ce Putin îi satisface chiar pe 80 la sută dintre cetăţenii federaţiei. Rusia este, aşadar, mulţumită cu preşedintele şi cu "tandemul": doi figurează, unul manevrează. Medvedev nu enervează, deşi uneori îl eclipsează pe Putin. Recent Dmitri Medvedev declara că Putin este pur şi simplu cel mai potent politician rus.

Bucuria că, o dată cu renunţarea la ora de vară, la Sankt Petersburg soarele va răsări mai devreme este o manevră bună de distragere a atenţiei de la adrevăratele probleme care se înghesuie pe agenda politică a Kremlinului.