Insula Paştelui
Insula Paştelui. De ce poartă această bucată de pământ, numele unei sărbători religioase? Situată în Oceanul Pacific şi considerată patrimoniu universal UNESCO, o mare parte a insulei este, de fapt, parc natural.
Îndepărtata insulă locuită
Insula a fost descoperită în 1722 de către navigatorul olandez Jacob Roggeveen. Era în duminica Paştelui, aşa că a numit-o Insula Paştelui. Are numai 24km lungime şi 13km lăţime. Situată în sudul Oceanului Pacific, insula reprezintă cel mai estic punct al spaţiului cultural polinezian. Din 1888 aparţine statului Chile.
Periculos
Insula Paştelui a apărut la fel ca multe alte insule din Pacific - în urma erupţiilor vulcanice. Lava răcită, pietrificată sub formă muntoasă, s-a ridicat, cu timpul, deasupra nivelului mării. Insula Paştelui s-a format pe trei vulcani. Acum inactivi.
Nişte uriaşi adormiţi
...au devenit, între timp, vulcanii insulei. Aceştia nu mai reprezintă niciun pericol pentru oameni. Străvechii locuitori colectau apa potabilă în craterele vulcanilor. În ziua de azi se folosesc pompe care aduc apa la suprafaţă.
Mari de tot
...sunt aceste statui din piatră. Până în secolul al 17-lea, locuitorii insulei au sculptat în rocă vulcanică misterioasele "moai" de până la 20m înălţime - monoliţi din piatră prin care doreau, probabil, să-şi venereze înaintaşii. Statuile au fost înscrise în patrimoniul UNESCO în 1995.
Sărbătoresc împreună
În prezent, la începutul anului, locuitorii insulei sărbătoresc tradiţionala "Tapati", în cadrul căreia îşi măsoară forţele şi talentul în diverse competiţii. Una dintre discipline este pictura pe corp. În ziua de azi, Insula Paştelui are aproape 6000 de locuitori. Aproximativ două treimi sunt băştinaşi. O treime e reprezentată de nou-sosiţi, mai ales din Chile.
Unic
Arborele Toromiro creşte numai pe Insula Paştelui. Din lemnul său, băştinaşii confecţionează măşti rituale. În ziua de azi, arborele nu mai creşte liber în natură, ci numai în grădini botanice.
Loc pentru cuib
Albatrosul preferă formaţiunile stâncoase din apropierea Ecuatorului. Îşi face cuib în rocă pentru a-şi depune ouăle. Stâncile mici din jurul insulei sunt locul ideal pentru clocit. Restul timpului şi-l petrece zburând.
La cules de ouă
Sosirea albatrosului pe insulă le-a dat băştinaşilor o nouă idee de competiţie. Bărbaţii înotau până la cuiburile de pe stânci. Apoi, câştigător devenea cel care a găsit primul ou în cuib.