Integrarea romilor în Europa

Au ieşit la iveală multe lucruri în legătură cu integrarea romilor în Europa. În primul rând, europenii au aflat că majoritatea copiilor de etnie romă sunt într-o situaţie economică foarte proastă , sunt obligaţi să cerşească, nu merg la şcoli, nu sunt vaccinaţi sau trăiesc în condiţii de igienă deplorabile. În al doilea rând, s-a aflat că Italia nu a solicitat Comisiei fonduri structurale pentru a îmbunătăţii situaţia acestora. De exemplu, romii nu ar fi stat în barăci de carton dacă ar fi avut locuinţe, copiii nu s-ar fi dus la cerşit dacă statul ar fi asigurat educaţia copiilor sau rata criminalităţii nu ar fi crescut dacă autorităţile ar fi garantat pentru cei interesaţi, locuri de muncă fără discriminare.

Pe de altă, directiva 38/ 2004 privind expulzarea permite readmiterea cetăţenilor europeni care reprezintă o ameninţare suficient de serioasă, reala şi clară la adresa societăţii Statului gazdă. Decizia de expulzare trebuie să fie luată de la caz la caz şi trebuie justificată. Comisarul Frattini a repetat ieri, în plenul Parlamentului de la Starsbourg ideea sa favorită: copiii romi sunt victime ale unei duble discriminări - victime ale prejudiciilor şi stereotipurilor, existând situaţii în care drepturile lor fundamentale sunt încălcate chiar de persoane din comunitatea romă şi apoi cazul copiilor neglijaţi, care trăiesc în condiţii foarte sărace, în anumite ţări europene, copii care pot fi atraşi într-o viaţă de infracţionalitate - părăsesc şcoala foarte devreme, fără o calificare, fără să aibă capacitatea să se întreţină. Frattini s-a arătat îngrijorat de situaţia romilor în general, o populaţie supusă “manifestărilor rasiste şi xenofobe (...) grupurile de romi sunt cele mai mari comunităţi minoritare din Europa dar se confruntă cu condiţii dificile şi au fost supuşi la persecuţii foarte multă vreme”.´

Poziţia comisarului Frattini se situează într-o nebuloasă greu de identificat. Pe de-o parte susţine că romii cad pradă rasismului şi xenofobiei, pe de altă parte, recunoaşte dreptul statelor membre de a-şi proteja proprii cetăţeni.

De altfel, grupurile politice din PE s-au grupat pe aceste poziţii antagoniste. Pe de o parte, PPE, ataşat într-o mai mare măsură statelor naţionale decât Uniunii, a susţinut că fiecare stat membru are dreptul să expulzeze pe cetăţenii care nu respectă anumite reguli, siguranţa publică în primul rând, acuzând unele ţările că nu au reacţionat la timp. Grupul de extremă dreaptă, Identitate, Tradiţie si Suveranitate a fost de dată această mai îngăduitor cu românii, după ce reprezentanţii Partidului România Mare au ameninţat cu retragerea din grup, revoltaţi de declaraţiile publice ale Alessandrei Mussolini, conform căreia “românii încalcă legea in mod obişnuit”.

Pe de altă parte, socialiştii împreună cu verzii au susţinut crearea unui raportor în PE sau a unui comisar la nivelul Comisiei care să monitorizeze situaţia romilor. De asemenea, s-a cerut Comisiei un fond şi o strategie pentru integrarea populaţiei rome.

„Italia, a susţinut o deputată din partea “Verzilor” ca o ţară în care mafia continuă să reprezinte o cifra de afaceri de 80 miliarde euro şi se întâmplă tot felul de lucruri - nu ar trebui să dea lecţii în materie de imigrare.”

Odată ajunsă în dezbaterea forurilor europene, situaţia romilor se va îmbunătăţii, indiferent cât timp vor mai continua expulzările autorităţilor italiene.