Jamaicanul Usain Bolt câştigă finala de 100 de metri - pe drept?

Suspiciunea este atotprezentă în desfăşurarea campionatului mondial de atletism de la Berlin. Doar persoanele foarte naive, neştiutoare sau credule au convingerea că întrecerile de la Berlin se defăşoară fără ca atleţii să facă uz de substanţe interzise.

Nenorocirea constă însă în faptul că dopingul a ajuns astăzi la un nivel care nu mai poate fi depistat la prima vedere. Steroidele, care în trecut ajutau la creşterea eficienţei sportive, trădau uşor consumatorii prin simplul fapt că umflau întregul organism ca pe o minge. Între timp, substanţele interzise acţionează mult mai subtil şi invizibil, astfel încât mulţi experţi ajung să considere un simplu coş drept un semn că atletul se dopează - suspiciune dusă la absurd.

Problema dopingului este astăzi mult mai complicată şi - ceea ce este cu mult mai grav - aproape nedetectabilă. Substanţele interzise au atins un nivel tehnic care nu mai poate fi înţeles decât de cercetători.

Stadiul actual al institutelor de testare se bazează pe tehnologie foarte veche, pornind de la ideea că atleţii care se dopează înghit pilule uşor detectate în sânge. Între timp, însă, mulţi sportivi folosesc cu totul alte metode precum injectarea de insulină - o substanţă care apare şi pe cale naturală în corpul uman. Iar pentru că această tehnică este deja cunoscută experţilor, este foarte probabil ca sportivii să fi găsit deja noi metode de dopaj.

Se poate chiar ca unii altleţi să folosească deja dopajul genetic, o tehnică de manipulare a materialului genetic uman care, în prezent, poate fi folosită doar cu susţinerea institutelor de cercetare de stat. Unele voci pretind că despre asta ar fi vorba în Jamaica şi că aceasta ar fi singura explicaţie rezonabilă pentru atleţii incredibil de rapizi care, în ultimii ani, i-au uimit pe experţi.

Cei interesaţi de sport nu pot ignora faptele. Ce este de făcut? Poate că singura soluţie este resemnarea. Dacă ne aşezăm comod în fotoliu şi privim cu detaşare competiţiile sportive drept un spectacol extraordinar putem chiar să ne permitem admiraţia faţă de performanţele atleţilor. A fi martorul celei mai rapide curse de 100 de metri alergată de un om vreodată este totuşi o experienţă inedită - indiferent de mijloacele care au făcut-o posibilă.

Autor: Volker Hirth/ M.P.
Redactor: Cristian Setfănescu