Jean-Claude Juncker: Un marinar european părăsește corabia

"Nu plec nici întristat, nici excesiv de bucuros, ci cu sentimentul că m-am străduit cu adevărat", a spus Jean-Claude Juncker în ultimul său discurs în Parlamentul European în calitate de președinte al Comisiei Europene. În mandatul său de cinci ani, au fost "atât lumini, cât și umbre", după cum a admis Juncker. Peste 20 de ani a fost prezent pe scena politică europeană la cel mai înalt nivel. Mai întâi ca ministru de Finanțe și premier al țării sale Luxemburg, apoi ca președinte al zonei Euro, în fine ca șef al administrației comunitare de la Bruxelles. La cei 65 de ani ai săi, marcați în ultima vreme de probleme de sănătate, Juncker vrea să se odihnească, să scrie o carte și să citească și mai multe poezii de Rilke.

Provocarea migrației

Ca președinte al Comisiei, Juncker a avut de manageriat mai multe crize: prima a fost salvarea Greciei de la faliment și stabilizarea uniunii monetare. Au fost necesare măsuri de combatere a urmărilor crizei financiare, precum încetinirea creșterii economice și șomajul ridicat. Sosirea a sute de mii de migranți pe ruta balcanică și pe Marea Mediterană au afectat major Uniunea Europeană. Juncker a reușit, împreună cu câțiva șefi de stat și de guverne disponibili, să încheie acorduri cu Turcia și Libia prin care s-a obținut reducerea drastică a numărului de migranți. Dar această criză nu este rezolvată nici acum, la sfârșitul mandatului său. Țările membre nu au căzut de acord asupra propunerilor înainte de Comisia lui Juncker privind reformarea sistemului de azil și împărțirea azilanților între statele membre ale UE. Jean-Claude Juncker a cerut mereu solidaritate în interiorul UE și cu țările din Africa din care provin cei mai mulți migranți.

"Nu este vorba aici de compasiune, ceea ce este un vechi reflex al europenilor, ci de dezvoltarea unui adevărat parteneriat între Europa și Africa, de investiții în Africa și de crearea de locuri de muncă acolo. Acesta trebuie să fie laitmotivul. Nu avem voie să vedem Africa doar din perspectiva crizei refugiaților. Ar trebui să luăm măsuri pentru ca acești nefericiți să nu mai fie nevoiți să se urce în bărci ca să vină spre Europa", a arătat președintele în exercițiu al CE în discursul său de bilanț din Parlamentul European.

Săruturile sale erau spaima tuturor

Jean-Claude Juncker și-a folosit șarmul direct atât cu prietenii, cât și cu rivalii politici. Săruturile și îmbrățișările sale pentru președinți, cancelare și diverși potentați sunt renumite la Bruxelles. "I-am pupat pe Putin și pe Erdogan", a mărturisit Juncker într-un interviu pentru săptămânalul german "Der Spiegel". "A fost în avantajul Europei în ambele cazuri", a precizat Juncker ironic. Umorul său neconvențional a provocat adesea consternare la Bruxelles. I-a ciufulit odată părul unui ministru înaintea unui reuniuni, altuia i-a dat un pupic hotărât pe frunte, pe premierul ungar Viktor Orban l-a salutat de mai multe ori râzând cu apelativul "Salut dictatorule!". Cu Orban, aflat în aceeași familie politică europeană a creștin-democraților, Juncker nu a fost pe aceeași lungime de undă. Orban ar submina, conform convingerilor Comisiei Europene, fundamentele statului de drept în Ungaria. În campania electorală, Orban a plasat în toată țara fotografia lui Juncker pe afișe electorale cu mesaje dușmănoase. La final, Jean-Claude Juncker a admis: "Cu Orban m-am văzut nevoit să renunț."

Naționalism stupid

Puterea deținută de Orban în Ungaria este pentru Jean-Claude Juncker doar expresia unei crize mai mari, care a continuat să se acutizeze în mandatul său în fruntea CE: este vorba de ascensiunea naționalismului și populismului de dreapta în multe țări din UE, din Franța până în Danemarca, Belgia, Polonia, Germania și până mai departe în Austria și Italia. Europa ar trebui apărată de acest "naționalism stupid", crede politicianul luxemburghez. "Iubesc Europa", a clamat Juncker cu mare convingere. Pentru fiul unui muncitor în metalurgie, obligat să lucreze pentru armata nazistă în al Doilea Război Mondial, Europa a fost și este mai ales un proiect de pace. "Cea mai mare realizare a UE este menținerea păcii. Nu este un lucru de la sine înțeles." Acest fapt ar trebui transmis mereu și celor tineri, crede Juncker, care transmite această sarcină mai departe succesorilor săi. "Nu trebuie decât să ne uităm în vecinătatea imediată a UE pentru a vedea cât de periculoasă este situația internațională și cât de fragilă este implicit și situația din Uniune."

Fermecarea lui Trump

La Washington, Jean-Claude Juncker a reușit, în pline conflicte comerciale noi ale SUA cu mai multe țări, să-l convingă pe președintele Donald Trump, chiar dacă și numai temporar, să nu impună taxe vamale punitive importurilor auto europene. "Trump mi-a relatat la Casa Albă că discutase deja cu numeroși lideri europeni din diverse țări. Eu i-am spus însă că doar Bruxellesul este responsabil de politica europeană privind comerțul și că persoana cu care trebuie să vorbească sunt eu", a povestit Juncker după discuțiile sensibile cu Trump, adept al măsurilor împotriva comerțului liber. Juncker i-ar fi dăruit lui Trump fotografia unui cimitir militar american din Luxemburg. Un cadou care l-ar fi impresionat masiv pe Trump, după cum a spus Juncker. "Talentul central al lui Jean-Claude Juncker este găsirea de compromisuri", îl laudă șeful grupului popularilor europeni, germanul Manfred Weber. Alții au o părere mai puțin bună despre el, de exemplu șeful populiștilor de dreapta din PE, Marco Zanni. Juncker ar lăsa în urma sa, potrivit europarlamentarului din formațiunea italiană Lega, o Europă divizată, care nu ar fi găsit soluții la temerile cetățenilor privind migrația, securitatea internă și creșterea economică.

Înfrângerea Brexit

Jean-Claude Juncker nu a fost dispus însă să îi îmbrățișeze chiar pe toți. "Pe Nigel Farage nu l-am pupat niciodată", a spus Juncker după un discurs despre Brexit. Nigel Farage se consideră în legislativul comunitar lider al taberei Brexit și a lansat adesea atacuri verbale ascuțite la adresa lui Juncker. "Ce mai faceți pe aici", l-a întrebat Juncker ironic pe britanic, care a venit în continuare în plenul PE și după referendumul de Brexit. Într-o fotografie ulterioară, cei doi par apropiați, ca și cum Juncker l-ar săruta pe Farage pe obraz. "I-am șoptit doar la ureche o înjurătură", a explicat Juncker ulterior. Brexitul, între timp amânat pentru 31 ianurie 2020, este considerat de Juncker drept cea mai mare înfrângere suferită de el. Își reproșează că nu s-a implicat în campania electorală britanică de dinaintea referendumului. Faptul că nu a făcut-o, la cererea fostului premier britanic David Cameron, ar fi fost "o mare greșeală".

Ultima șansă?

În primul său "discurs despre starea Uniunii", în plină criză financiară, Juncker a afirmat că executivul comunitar condus de el ar fi "Comisia ultimei șanse". A folosit el această ultimă șansă? Economic, deciziile sale au dat rezultat. Programul său de investiții de 300 de miliarde de euro a funcționat. Au fost create noi locuri de muncă. Dar bilanțul unor reforme ample în UE, cerute acum și de președintele francez Emmanuel Macron, este însă slăbuț. Au fost câteva operații de cosmetizare, dar structurile și problemele rămân. Propunerea lui Juncker de comasare a Comisiei Europene și a Consiliului European a fost primită doar cu un zâmbet obosit de liderii celor 28 de state membre. Comisia actuală a eșuat și în tentativa de a demara negocieri de aderare cu Albania și Macedonia de Nord. "În mandatul meu nu vor exista noi aderări", promitea (sau amenința) Juncker în 2014, la preluarea funcției. O promisiune respectată.

Succesoarei sale Ursula von der Leyen, Jean-Claude Juncker i-a urat desigur numai bine și mult noroc. "Nu-i dau însă sfaturi, mai ales nu în public. Orice i-aș spune eu acum i-ar face mai degrabă rău", a afirmat cu un mic zâmbet Juncker la ultimul său summit european, cel cu numărul 148 în mandatul său.