JFK - sfârşitul unui vis

Unii analişti politici privesc cu dezamăgire la mandatul preşedintelui J. F. Kennedy. Pe plan intern şi extern îşi propusese multe, dar n-a făcut mai nimic. Un simplu exemplu ar fi Legea drepturilor civile pe care abia succesorul său, Lyndon B. Johnson, a impus-o în Congres. Sau războiul din Vietnam pe care l-a extins dramatic, dar despre retragere a amintit abia cu puţin timp înaintea morţii sale.

A fost JFK un preşedinte mediocru sau chiar unul slab, aşa cum susţin în ziua de azi unii comentatori de la Washington?

"Kennedy le-a redat americanilor speranţa. Optimismul, deschiderea către nou - aceasta este moştenirea pe care a lăsat-o. Mi-aş dori ca-n ziua de azi să vedem mai mulţi oameni ca el", spune Marvin Kalb de la Brookings Institution, un think tank american.

Idolul JFK

JFK a fascinat generaţii întregi aşa încât nici cei mai mari critici ai săi nu se pot abţine de la întrebarea "cum ar fi fost dacă...?". Şi Kristin Donovan a căzut pradă acestei fascinaţii acum cinci decenii, când a luat parte la slujba de înmormântare a preşedintelui asasinat. În amintirea femeii, acum o bătrânică simpatică, a rămas imaginea unui preşedinte tânăr, cu o familie frumoasă.

"Pentru o clipă, acolo a fost Camelot (n.r. legendele arthuriene erau slăbiciunea preşedintelui Kennedy). A fost o perioadă minunată a istoriei noastre. Moartea preşedintelui a traumatizat întreaga naţiune. Oamenii stăteau ore-n şir în faţa televizoarelor. Bisericile erau arhipline", povesteşte Kristin.

Andrew Craft a venit pe lume după moartea lui JFK. "Pentru mine, Kennedy e un idol, un exemplu." Un domn în vârstă încearcă să explice raţional, fascinaţia faţă de persoana fostului preşedinte: "A fost mai degrabă imaginea, nu activitatea sa politică. Mie, ca proaspăt absolvent de colegiu, mi se părea fantastic. Era o inspiraţie pentru noi cei care lăsasem în urmă perioada conservatoare a anilor `50. Erau vremuri noi, iar el reprezenta acele vremuri."

Dallas, 22 noiembrie 1963

Ronald Jones, unul dintre medicii care au încercat să-i acorde primul ajutor lui JFK după atentat, trăieşte şi acum la Dallas. "Făceam o pauză la cafeneaua spitalului. Era 22 noiembrie 1963. Absolvisem medicina cu cini ani în urmă. Am fost înştiinţat să iau imediat legătura cu centrala. M-am dus la telefonul din cafenea şi am sunat. Mi s-a spus că preşedintele a fost împuşcat, că e adus la Urgenţă şi să pregătesc totul", îşi aminteşte el.

O poveste pe care Jones a spus-o des în cei 50 de ani care au trecut de-atunci. Însă vocea îi tremură şi acum când îşi aminteşte că, în ciuda eforturilor de resuscitare, personalul spitalului Parkland a fost nevoit să constate decesul. O veste care i-a afectat nu numai pe americani, ci şi pe oamenii din toată lumea.

"Murise. Şi cred că şi doamna Kennedy şi-a dat seama că era deja mort când au intrat pe uşa spitalului, fiindcă ea a stat lângă el în limuzină", mai spune dr. Jones.

Moştenirea politică

Ce a rămas din scurta activitate a celui mai tânăr preşedinte al SUA? Kennedy s-a impus în faţa ruşilor în perioada crizei rachetelor cubaneze. Dar un succes cu adevărat remarcabil a fost acordul cu Uniunea Sovietică de interzicere a testelor nucleare.

JFK a influenţat decisiv politica relaţiilor externe - spune Marvin Kalb: "Când două părţi sunt complet diferite, există o cale de a învinge aceste diferenţe. Şi fără îndoială, cele două super-puteri au fost cel mai bun exemplu."

În memoria oamenilor au rămas mai puţin expediţiile în spaţiu, efectuate în perioada mandatului lui JFK. Mulţi îşi amintesc, însă, că fostul preşedinte a încurajat "angajamentul civic, implicarea socială - puncte de referinţă pentru mulţi oameni activi şi-n ziua de azi", explică Stephen Fagin, curator al muzeului Sixth Floor din Dallas.

În cartea "Dallas 1963", lansată la cinci decenii de la asasinarea lui Kennedy, autorii Steven Davis şi Bill Minutaglio pun degetul pe rană: "În SUA, Dallas-ul trecea drept cel mai ostil oraş american la adresa preşedintelui. Violenţa era la ordinea zilei. În ziua în care Kennedy a vizitat Dallas-ul au fost distribuite mii de afişe. Lângă chipul preşedintelui scria: căutat pentru trădare", povesteşte Steven Davis.

O ţară scindată - acum şi atunci

Înaintea sosirii în Dallas, editorul celui mai mare ziar din oraş i-a adus injurii preşedintelui numindu-l comunist, iar un congresman l-a făcut trădător. Acordul cu Uniunea Sovietică privind controlul înarmării nucleare a generat tensiuni. Nemulţumiţi au fost până şi mulţi dintre generalii săi care au respins orice apropiere de ruşi.

Tulburări a produs şi sprijinul pe care JFK i l-a acordat mişcării civice a lui Martin Luther King. În sud, mulţi erau împotriva desegregării rasiale. În nord majoritatea simpatiza cu idealurile pastorului de culoare.

În ziua de azi, scindarea sud-nord nu mai există. În schimb, prăpastia dintre bogaţi şi săraci se adânceşte tot mai mult. Cu talentul său de a convinge şi de a insufla optimism, poate Kennedy ar fi reuşit să evite clivajul social. "Cum ar fi fost dacă...?"