Joachim Gauck - imagini din viaţa unui preşedinte

Un deceniu întreg a dedicat Joachim Gauck studierii arhivelor securităţii din fosta RDG. Cunoscutul activist pentru drepturile omului era ales în 1990 în ultima Cameră Populară, fiind apoi propus şi votat penttru a conduce nou înfiinţatul Oficiu de studiere a arhivelor securităţii din RDG. Acesta poartă şi astăzi numele de "Oficiul Gauck".

După ce a părăsit Oficiul în anul 2000, el a devenit publicist şi activist politic. După surprinzătoarea retragere a preşedintelui federal Horst Köhler, în anul 2010, SPD şi Verzii au decis să îl nominalizeze pe Gauck drept candidat. Presa l-a transformat în candidatul poporului. A fost învins însă de candidatul propus de guvern, Christian Wulff.

La mai puţin de doi ani distanţă, şi Christian Wulff demisiona. Din nou partidele din Opoziţie au pledat pentru candidatura lui Gauck. De data aceasta a fost susţinut şi de guvernul federal. În sondaje, Gauck era creditat cu 69 la sută din preferinţele populaţiei. Rezultatul alegerilor din 18 martie 2012 era clar: în primul tur, 991 din cei 1228 de membri ai Convenţiei Federale îl votau pe Gauck.

Preşedintele este independent de restul puterilor din stat. Şi totuşi, Joachim Gauck este primul preşedinte complet independent. El mai marchează o premieră: la evenimentele oficiale nu este însoţit de soţia lui, ci de partenera sa Daniela Schadt, cu care este împreună din anul 2000. De soţia lui, Gerhild Gauck, cu care are patru copii, este despărţit de 25 de ani.

Tema principală a lui Gauck este libertatea, pe care o consideră drept "legitimare" a individului. Criticii îl acuză că susţine astfel egoismul. Alţii consideră discursul lui Gauck ca fiind o pledoarie pentru responsabilitate: libertatea nu implică direct noroc sau mulţumire, ci o responsabilitate asumată individual, dincolo de puterea statului.

În calitatea de reprezentant al Republicii Federale Germania, Gauck a vizitat numeroase state şi a întâlnit mulţi omologi. Nu a fost însă mereu diplomat. În Turcia, în aprilie 2014, l-a acuzat pe premierul de atunci, Erdogan, de cenzură, influenţarea justiţiei şi stil autoritar. Erdogan l-a atacat, Gauck a rămas relaxat: "Mi-am făcut doar datoria."

În martie 2016, Gauck le povestea studenţilor din Shanghai de lipsa de încredere care intervine între stat şi cetăţeni, atunci când guvernul nu este legitimat prin alegeri libere. Gauck s-a referit la experienţa RDG, aşa încât liderii chinezi nu au reacţionat direct, deşi au cenzurat textul. Paralelele nerostite au ajuns însă la populaţie cu ajutorul unei traduceri, care a circulat în internet.

La două luni după ce a fost în Turcia, în 2014, când a vizitat şi un lagăr de refugiaţi de la graniţa cu Siria, el a atras atenţia asupra numărului crescut de azilanţi şi s-a referit la necesitatea de a acţiona rapid. El a solicitat, pe cât posibil, mai mult pragmatism din partea spectrului politic. După 14 luni, Angela Merkel lansa invitaţia de a primi refugiaţi spunând: "Vom reuşi."

Acum, Joachim Gauck a decis să nu mai candideze din nou. Nu i-ar fi lipsit sprijinul, pe care l-au semnalizat ambele tabere guvernamentale. Nu se profilează nici un nou candidat. Totuşi, Gauck se teme că nu ar putea duce la bun sfârşit un al doilea mandat. La finalul acestuia ar avea 82 de ani.