Klaus Iohannis pune toate cartile pe un al doilea mandat

Klaus Iohannis face asta, la capatul a doi ani in care functia prezidentiala a fost trimisa in minorat, ridiculizata sau pur si simplu deturnata de la atributiile constitutionale. De ce acum si, mai ales, ce obtine presedintele pentru sine si ce pentru tara?

Democratia in Romania s-a degradat constant in ultimii ani, in ceea ce priveste indicatorul cel mai important, reprezentativitatea.

Parlamentul a fost confiscat intr-un sens cat de precis se poate de o majoritate politica al carei mandat este pus in slujba unei minoritati de clan si, in pofida actelor de rezistenta ale USR, a facut cam tot ce i s-a trasat dinspre grupul Dragnea/Valcov, cu toate protestele de strada si criticile europene.

Guvernul a devenit, si el, o cazarma de aparare a intereselor oligarhice si, acolo unde nu a procedat de-a dreptul autarhic, strecurand in taina ordonante si Memorandumuri de politica de externa, si-a scos la iveala impostura care le va lasa romanilor - cei care nu au emigrat - o nota de plata greu de acoperit de guvernele care vor veni.

Presedintia in guvernarea PSD

Nici Presedintia nu iese insa mai bine din anii de guvernare PSD/ALDE, cu toate ca Klaus Iohannis a candidat pe platforma liberala, invingandu-l pe candidatul social-democrat Victor Ponta, cel care astazi arboreaza steagul Opozitiei.

Presedintele ales, care are cea mai inalta reprezentativitate, raportat la legitimarea populara, a acceptat si numit trei prim-ministri trimisi de Liviu Dragnea: Sorin Grindeanu, Mihai Tudose (trecut si el in pseudo-Opozitia Ponta) si, beneficiind de a treia sansa, Viorica Dancila. In acest fel, PSD-ul lui Dragnea a transmis cat se poate de fara echivoc ca Presedintia are un rol formal, decorativ, un fel de organizator de ceremonie.

Iar strategia de deturnare a functiei prezidentiale nu s-a oprit odata ce Dragnea s-a asigurat ca Guvernul ii va sta la dispozitie, pe semnatura presedintelui.

A urmat decredibilizarea unui atribut esential al Presedintelui, reprezentarea in politica externa. Memorandumul secret prin care Guvernul Dancila a incercat relocarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim, fara ca Iohannis sa fi fost macar instiintat, a fost o demonstratie de forta greu de acceptat, venind din partea unui politician ca Viorica Dancila, ale carei cunostinte geopolitice sunt cronic absente si imposibil de recuperat.

De altfel, relatia diplomatica cu Israelul a fost complet confiscata de Liviu Dragnea si ai lui: Viorica Dancila a mers in Israel fara ca macar sa-si fi trecut vizita pe agenda oficiala, si si-a asumat acolo, prin tacere, ca in mandatul la presedintia Consiliului UE, Romania sa devina agent de lobby pentru ca statele europene sa isi transfere ambasadele la Ierusalim, incalcand astfel unul dintre angajamentele majore ale UE, asa-numita two-state solution pentru conflictul israelo-palestinian.

O paranteza care trebuie facuta: demersul Israelului este unul indreptatit, dar, trebuie spus, mediocritatea si servilismul Guvernului de la Bucuresti mai degraba deservesc Israelului, iar Benjamin Netanyahu o stie, cu siguranta.

Mai mult chiar, aceasta legitimare a lui Liviu Dragnea care vine dinspre guvernul israelian ofenseaza atat societatea romaneasca in ansamblul ei, cat si comunitatea evreiasca de la Bucuresti, oricat de inalt ar fi scopul. Nu e o speculatie, ci una dintre concluziile desprinse de la o dezbatere chiar la Bucuresti, in vara acestui an, organizata de comunitatea evreiasca, in care, din sala, s-a pus chiar aceasta problema a limitelor cautionarii unui regim politic condus de un politician condamnat si contestat de toti liderii democratici ai Europei. Pentru ca tocmai asta ar putea vulnerabiliza dezideratul Israelului, de a-i fi recunoscuta capitala la Ierusalim, prin relocarea reprezentantelor diplomatice.

Dar putea presedintele Klaus Iohannis sa prevada ce va face Guvernul, pentru a servi intereselor lui Liviu Dragnea? In fond, Memorandumul nici astazi nu a fost desecretizat, iar prim-ministrul tarii a mers pe furis in Israel.

In primul rand, problema este prost pusa. Nu ar cantari atat de greu - si nu numai in tara, intre noi, ci si in ochii si atentia partenerilor externi - viteza de reactie a presedintelui la nazbatiile Guvernului, daca Klaus Iohannis si-ar exercita pe deplin si cu o agenda bine definita competentele de politica externa.

De pilda, un exemplu la zi: ce pozitie are Romania in chestiunea venezueleana, in conditiile in care statele democratice au recunoscut legitimitatea lui Juan Guaido de a-l inlocui pe dictatorul Maduro? Era dreptul presedintelui Iohannis sa anunte si asume pozitia Romaniei, sa o comunice el Guvernului. Cum insa de la Cotroceni nu s-a auzit nimic, am putea crede ca exista consens intre Presedinte/MAE/Guvern ca Romania sa taca, desi tacerea in acest caz nu inseamna neutralitate, ci alinierea la pozitia Moscovei si a Ankarei, care il sustin pe Maduro.

(In problema venezueleana, tacerea Romaniei este cu atat mai bizara cu cat Guvernul Dancila si-a asumat la scena deschisa chestiunea israeliana, pozitionandu-se de partea SUA. Or, SUA au fost primul stat care a condamnat regimul lui Maduro).

UPDATE 11:40 - Administratia Prezidentiala a anuntat ca Romania il recunoaste pe presedintele interimar al Venezuelei. Klaus Iohannis sugereaza ca intarzierea in reactie ar fi cauzata de MAE, el cerand analiza ministerului pe acest caz pe 4 februarie.

"Indeosebi in contextul in care tara noastra exercita Presedintia Consiliului Uniunii Europene si tinand cont de dinamica crescuta a evolutiilor internationale, Romania trebuie sa aiba in dosarele de politica externa reactii rapide, bine fundamentate si ferme, in acord cu prioritatile majore de politica externa pe care le-a urmarit consecvent pe termen lung", sustine presedintele.

Cititi articolul integral pe ziare.com accesand linkul de mai jos.