Kunduz: a fost sau nu reacţie exagerată?

Luni în şir, bombardamentul aerian de la Kunduz a fost justificat în felul următor: talibanii voiau să folosească cisternele capturate pe post de bombe mobile. Aceste cisterne reprezentau o ameninţare pentru tabăra armatei germane din apropiere şi era necesară eliminarea acestei primejdii.

Între timp, din mai multe rapoarte, parţial secrete, reiese că acel atac nu a urmărit în primul rând de eliminarea autocisternelor cât de a unor talibani. Dar are voie armata germană, în baza mandatului de care dispune, să organizeze o vânătoare de talibani?

Comportament reactiv

Armata germană face parte în Afganistan, din Trupa Internaţională de Sprijinire a Securităţii, prescurtat ISAF. Limitele operaţiunilor misiunii sunt reglementate prin mai multe rezoluţii ale ONU, prin diverse decizii ale NATO şi prin acorduri încheiate cu Guvernul de la Kabul.

De exemplu, în rezoluţia1833 a Naţiunilor Unite scrie că: " ISAF este menită să sprijine Guvernul afgan în ameliorarea securitatea în ţară şi să acţioneze împotriva ameninţării reprezentate de talibani, de al Qaida şi de alte grupări extremiste."

Mandatul acordat trupelor ISAF de către Parlamentul german, reînoit pe 3 decembrie, descrie misiunea trasată militarilor din Bundeswehr în următorii termeni: "Militarii trebuie să asigure menţinerea securităţii". În document nu este prevăzută o strictă limitare la exercitarea unor atribuţii poliţieneşti sau la auto-apărare.

Ani de zile, însă, armata germană s-a limitat la astfel de operaţiuni mai degrabă reactive. Guvernul federal a exprimat anumite rezerve faţă de regulile misiunilor ISAF, insistând că militarii germani au permisiunea de a ucide doar dacă sunt atacaţi sau dacă un atac este iminent.

Cărticica militarului

De vara trecută, însă, această auto-limitare nu mai este valabilă. Dat fiind că de la începutul anului trupele germane au fost din ce în ce mai des atacate de insurgenţi, Ministerul Apărării de la Berlin a trasat sarcini noi militarilor.

Soldaţii se pot informa, citind aşa-numita cărţulie de buzunar ce le-a fost pusă la dispoziţie, ce au voie să facă şi ce nu. Acolo stă scris că "atacurile pot fi împiedicate printre altele prin acţiuni împotriva persoanelor care planifică atacuri, le pregătesc, le sprijină sau manifestă un alt fel de comportament ostil."

Aşadar, militarii nu au voie să facă uz de arma de foc numai pentru autoapărare, atunci când le este ameninţată viaţa sau integritatea corporală, ci şi pentru a preîntâmpina viitoare atacuri.

Dacă atacul aerian asupra talibanilor din Kunduz este acoperit prin reglementările menţionate - acest aspect va fi clarificat de comisia de anchetă care şi-a început activitatea astăzi.

Autor: Manfred Götzke / Ioachim Alexandru
Redactor: Cristian Ştefănescu