Legea-i dură, dar se-amână

Comisia Europeană a publicat raportul privind progresele înregistrate de România în reforma justiţiei şi în lupta împotriva corupţiei. Raportul a devenit deja un gest ritualic, care se pierde în masa amorfă a conştiinţei unui public exasperat de refuzul sistemului de a se reforma. De această dată însă, Comisia Europeană foloseşte o strategie strălucită pentru a atrage atenţia cetăţenilor români, convinşi deja că prea puţine se mai pot schimba în bine.

În raport se precizează clar că de reforma justiţiei depinde aderarea României la spaţiul Schengen. Se apasă din nou pe o sensibilă coardă a cetăţeanului român: libera circulaţie, cel mai palpabil câştig al integrării europene. Prin această alăturare se încearcă responsabilizarea decidenţilor politici ca şi trezirea interesului public pentru tema anticorupţiei, compromisă de tergiversările Parlamentului şi ale magistraţilor şi de fumigenele dezbaterilor media.

“Şocant”, spune Comisia Europeană

Deşi vehement contestată în ţară, DNA continuă să fie considerată de către CE ca fiind o instituţie nepărtinitoare în procesele de înaltă corupţie. De altfel, în ciuda nenumăratelor atacuri ale politicienilor, populaţia tinde să aprecieze pozitiv activitatea procurorilor DNA. Cu toate acestea, lipsa unor efecte vizibile ale luptei anticorupţie îi contrariază pe mulţi, care privesc întrebători tot către procurorii anti-corupţie.

Blocajul nu este însă aici, raportul Comisiei Europene precizând tăios că „este şocant faptul că niciun proces de interes public nu a ajuns măcar la o decizie de primă instanţă, nemaivorbind de o decizie finală”. DNA a trimis în instanţă peste 450 de dosare, dar judecătorii nu au reuşit să pronunţe nici măcar o singură decizie. Lipsă de eficienţă, rea-voinţă, o dorită tergiversare a proceselor până ce termenul de prescripţie îl va salva pe acuzat? Sunt întrebări la care raportul nu răspunde, dar o poate face orice cetăţean român. Constatările raportului duc însă către o concluzie inevitabilă: funcţia sistemului juridic românesc nu este aceea de a împărţi dreptatea ci de a o amâna.

“Miracolul” justiţiei române

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este considerat responsabil de blocarea reformei şi restructurării Ministerului Public, dar şi de alcătuirea unui sistem îndoielnic de evaluare a magistraţilor. La evaluările din mai 2009, un procent apropiat de 100% dintre magistraţi au primit calificativul „foarte bine”. Un procent straniu în condiţiile în care trec ani întregi până la pronunţarea unei sentinţe în cazurile importante. Şi concursurile de promovare sunt considerate în parte incorecte.

Toate aceste constatări din raportul Comisiei Europene sunt limpezi, descriind exact marea curte „a miracolelor” justiţiei române: magistraţi, sprijiniţi de parlamentari, reuşesc deocamdată să blocheze lupta anticorupţie iniţiată de către procurorii DNA.

Autor: Vlad Mixich, DW-Bucureşti

Redactor. Robert Schwartz