Eternul favoritism

Sondajele de opinie realizate la începutul lunii ianuarie indică un dezastru total pentru candidatul PNL Cristian Bușoi. De data aceasta intuiția și măsurătoarea științifică au coincis perfect. Toate sondajele publicate ne arată că preferatul PNL ocupă o poziție neeligibilă. Potrivit unui sondaj Sociopol, comandat de un posibil candidat independent, Adrian Thiess, alegerile pentru primăria Capitalei ar fi câștigate de Gabriela Vrânceanu-Firea din partea PSD cu 44% din voturi, candidatul PNL, Cristian Bușoi, obținând abia 21%. Un alt sondaj, comandat de PSD de astă dată și realizat de Avangarde, ne oferă un tablou asemănător: candidata PSD - 30%, Traian Băsescu - 18%, Nicușor Dan -17%, Cristian Bușoi -13% etc. Un sondaj difuzat de Realitatea TV, adică asumat la dreapta, nu diferă foarte mult de celelalte două, Cristian Bușoi figurând iarăși pe o poziție fără speranță.

Aceste date explică integral propunerea PNL de revenire la două tururi de scrutin. Și explică și schimbarea de optică a președintelui Klaus Iohannis care achiesase inițial la propunerea partidelor. Doar premierul Dacian Cioloș pare să fi picat într-o intrigă care îl depășește. Prima sa reacție a fost să repingă solicitarea Alinei Gorghiu, știind prea bine că la investirea sa existase o înțelegere ca legea să nu fie schimbată. Să ne amintim că el propusese în prima variantă a programului său revenirea la două tururi de scrutin, dar a renunțat la acest punct ca și la altele în urma consultărilor cu partidele. În cele din urmă însă premierul a revenit asupra refuzului său inițial după o discuție cu președintele Iohannis, declarând că ia în calcul toate posibilitățile, ceea ce ar putea însemna și asumarea răspunderii.

Revenirea la două tururi de scrutin ar fi un lucru bun, dar modul în care se revine e problematic. În logică se arată că o propoziție adevărată dedusă dintr-una falsă nu exprimă cunoașterea, căci adevărul concluziei ar putea fi întâmplător. La fel și aici, liberalii susțin acum o soluție legislativă benefică, dar o fac din disperare și din pur egoism de partid. La următoarele alegeri, același egoism ar putea inspira alte soluții și așa mai departe, într-o succesiune în care binele va fi doar întâmplător.

În orice caz, dacă la fiecare rând de alegeri s-ar schimba legea cu câteva luni înainte cu scopul de a se potrivi cu interesele celor aflați la putere, se va distruge orice urmă de stabilitate și previzibilate în sistemul politic.

PNL are o problemă gravă, dar nu atât cea legată de natura legii electorale, cât de modul în care este condus. Azi spune una, mâine alta, nu are nicio ideea clară și se ghideză numai după circumstanțele imediate. Un exemplu penibil este felul în care PNL și-a ales candidatul la primăria Capitalei. După ce l-a propus cu multă convingere și căldură, a constatat că nu face două parale și, în consecință, ar dori să schimbe legea. Ar schimba poate și candidatul, dar nu știe sigur. Ceea ce este mai grav este că PNL îi ignoră total pe unii dintre militanții săi care s-au distins în trecut tocmai prin proiectele dedicate Bucureștiului și conservării patrimoniului și care ar putea fi niște candidați remarcabili.

E descurajant să vezi cum un partid nu alege niciodată decât dintre cei care constituie micul grup care se întrunește periodic, că se supune eternului copinaj. De fapt, un partid puternic așa cum se consideră PNL, ar putea câștiga și într-un singur tur de scrutin și nu ar avea nevoie de derogări făcute pe ultima sută de metri care ignoră și bunele practici electorale recomandate de Comisia de la Veneția. Aceasta nu sunt obligatorii, e adevărat, așa cum nici politețea nu este obligatorie.

Situația este de așa natură, că e greu să facem recomandări. Vom spune doar că legea prin ea însăși nu garantează nicio victorie și că s-ar cuveni mai întâi de toate ca partidele să-și ridice nivelul propriilor exigențe.