1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Legende şi realităţi istorice

Petre Iancu4 mai 2005

În preajma aniversării împlinirii a 6 decenii de la victoria asupra nazismului Europa (occidentală) devine tot mai populistă şi mai incapabilă să dea dovadă de entuziasm faţă de extinderea Uniunii Europene prin integrarea României şi Bulgariei.

https://p.dw.com/p/B15J
Generalii Montgomery, Eisenhower şi Jukov la finele celui de-al doilea război mondial şi-a încleştării cu nazismul. Care e astăzi preţul libertăţii globale? Cine va ciocni un păhărel după îngenuncherea terorismului islamist?
Generalii Montgomery, Eisenhower şi Jukov la finele celui de-al doilea război mondial şi-a încleştării cu nazismul. Care e astăzi preţul libertăţii globale? Cine va ciocni un păhărel după îngenuncherea terorismului islamist?Imagine: AP

Greşelile istorice provoacă la rigoare milioane de victime inutile. Potrivit unui articol apărut azi în paginile cotidianului german Die Welt sub semnătura unui fost demnitar sovietic, „deschiderea la timp a unui front secund, în vest, de pildă în 1942”, ar fi „scurtat masiv cea de-a doua conflagraţie mondială”. Textul, redactat de fostul ambasador al lui Brejnev la Bonn, Valentin Falin, încearcă, în bună tradiţie comunistă, să transfere măcar parte din vina pentru tragedia de la mijlocul veacului trecut din cârca şefilor totalitari şi în special a lui Hitler asupra celor care au îngenuncheat regimul nazist, în speţă Churchill şi Roosevelt. Fără nici o jenă, autorul atribuie englezilor chiar şi responsabilitatea pentru criminalul pact dintre Hitler şi Stalin din 1939, încheiat chipurile doar pentru că dictatorul sovietic n-ar fi avut alternative, „dată fiind ostilitatea Londrei faţă de barbaria răsăritenilor”. Din acelaşi motiv americanii şi britanicii ar fi „amânat deschiderea celui de-al doilea front în vest”, unde un atac din vreme ar fi putut duce, potrivit fostului demnitar sovietic, la încheierea războiului în 1943, înaintea ca maşinăria lagărelor naziste ale morţii să lucreze la turaţie maximă. Aşa se ivesc (în opinia mea) legendele istorice.

Finalul războiului mondial, acum 6 decenii, rămâne, la doar câteva zile înaintea datei de 8 mai, marcând ultima zi a confruntării militare cu hitlerismul, o temă de căpătâi a massmediei occidentale. Oficial, Germania federală consideră ziua de 9 mai data eliberării şi nu a înfrângerii ţării, devreme ce a însemnat pentru germani izvbăvirea de regimul nazist.

Cotidianul olandez Trouw se foloseşte de prilej spre a reliefa că, în opinia multora, „această aniversare serveşte nu numai reflecţiei asupra importanţei acestui război, ci şi rememorării preţului şi semnificaţiei libertăţii în genere”.

Cât potenţial exploziv se ascunde în evocările istorice reise din intensificarea fără precedent a disputei declanşate de virulentele critici la adresa capitalismului formulate înaintea importantelor alegeri regionale renane de şeful social-democrat german Franz Muentefering. In replică la calificarea drept „lăcuste” a capitaliştilor (străini) care, de dragul profitului, ar distruge întreprinderi naţionale sănătoase, istoricul muenchenez Michael Wolfsohn a comparat declaraţia liderului german de stânga cu diatriba nazistă împotriva evreilor, desemnaţi de propaganda hilteristă drept „păduchi”. Majoritatea comentatorilor resping ambele comparaţii. „Dezbaterea asupra capitalismului a luat forme groteşti”, relevă Die Welt din Berlin, fără să uite să indice totuşi că virulenta polemică împotriva investitorilor declanşată de stânga „nu e lipsită de un oarecare subtext antisemit”; aşa cum „aceiaşi dispută, mai puţin aprigă poate decât în Germania, a determinat guvernele din Franţa, Italia sau Elveţia să recurgă la accente polemice antianglo-americane”. Ziarul plasează întreaga frământare în contextul temerilor generate de globalizare în prosperele state europene dotate cu masive sisteme de protecţie socială.

Aceleaşi temeri, valorificate populist atât de partidele de stânga cât şi de cele de dreapta din Germania şi alte state vesteuropene joacă un rol considerabil şi în comentariile consacrate în continuare extinderii UE şi integrării României şi Bulgariei. Ziarul Main-Post din Wuerzburg, de pildă, atacă Uniunea creştin-democrată germană, calificând criticile formulate de conservatori la adresa modului în care au fost negociate tratatele de aderare cu Bucureştiul şi Sofia drept demagogice. Ziarul admite că „forţa de muncă ieftină” (din răsărit) „constituie într-adevăr o problemă”. Dar cotidianul german aminteşte că solicitarea de negociere a tratatelor formulată de liderii creştin-democraţi înaintea ratificării lor în Bundestag, revendicare justificată prin necesitatea evitării afluxului mâinii de lucru ieftine, e cel puţin tardivă. La urma urmei, scrie ziarul, precedenta extindere s-a încheiat acum un an, „conservatorii aprobând atât tratatele cu cele 10 state integrate în runda anterioară, cât şi semnarea celor cu România şi Bulgaria”. Incât „revendicarea actuală nu e decât un populism pe cât de ieftin, pe atât de ineficient”, notează în concluzie cotidianul german.