Legile pieţei libere şi democraţia

Închiderea centrului de producţie Nokia din Bochum, soldat deocamdată cu concedierea a peste 2000 de salariaţi cît şi concedierile de la Banca publică West LB cu sediul la Düsseldorf, ale cărei investiţii în piaţa imobiliară americană s-au dovedit păguboase, prăbuşirile cursurilor la bursa internaţională, sporirea inflaţiei, scăderea veniturilor reale, spectrul unei recesiuni în America – sunt doar cîteva din evenimentele care alimentează în ultima vreme pledoariile în favoarea unui stat puternic, a reintroducerii protecţionismului.

Cu toate acestea economiei germane nu îi merge deloc atît de rău pe cît cred pesimiştii, chiar dacă rata creşterii economice este mai scăzută decît anul trecut. Veniturile impozabile cresc atestînd o înmulţire a locurilor de muncă şi o scădere a şomajului.

Toate acestea nu sunt argumente consolatoare pentru cei care-şi pierd locurile de muncă de azi pe mîine, aşa cum s-a întîmplat cu salariaţii concernului Nokia deşi şansa lor de reinserţie este mai mare acum decît în urmă cu cîţiva ani.

Din păcate unor politicieni le lipseşte curajul să rostească acest adevăr, fiind mai lesne pentru ei să instrumentalizeze populist cazul, să se consterneze, să se revolte şi să vocifereze în faţa camerelor de luat vederi.

Ar fi fost preferabil ca cetăţenilor să li se prezinte în aceeaşi măsură avantajele globalizării dar şi modificările survenite în concurenţa devenită mult mai acerbă de cînd economii în plin avînt precum China, India, Brazilia, îşi plasează produsele în întreaga lume.

În aceste împrejurări, nimeni nu-şi mai poate permite să se culce pe lauri , nici măcar Germania - campioană mondială în materie de exporturi.

Economiei germane de la Rin pînă la Oder nu-i rămîne altă cale decît să dezvolte noi produse şi servicii, ceea ce nu este nici ieftin, nici uşor devreme ce aceste performanţe atrag după sine modificări în sistemele de investiţii, în ierarhia priorităţilor, în educaţie, cercetare, infrastructură.

Ripostele simpliste, populiste, ideologizante nu duc nicăieri. Sistemele colectiviste, fie comuniste sau naţionaliste, s-au dovedit falimentare, ambele au încurajat protecţionismul, sustrăgînd producătorii de sub legile concurenţei.

La ce au dus toate aceste practici se ştie prea bine. După prăbuşirea comunismului în Europa de est, nici una din economiile „populare” nu a putut rezista competiţiei mondiale.

Concluzia este simplă: doar democraţiile, societăţile deschise, bine amortizate social, avînd o economie de piaţă orientată internaţional sunt profitabile, nu numai pentru întreprinzători ci şi pentru salariaţi.