Libertatea, morala şi legile pieţei

În lăcaşul unde creştinii se reculeg, căutînd consolare în credinţă, în austera Elisabethkirche din Berlin, ridicată din ruine, preşedintele Germaniei Horst Köhler a făcut disecţia tuturor păcatelor care ne-au aruncat în cea mai gravă criză economică şi financiară de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial încoace - scrie cotidianul de mare tiraj EXPRESS din Köln şi adaugă: preşedintele nu i-a cruţat nici pe lacomii jongleuri financiari, nici pe politicienii ale căror înfruntări în arena puterii în vremuri de criză le-a criticat sever. Deşi discursul lui Köhler a avut unele asemănări cu predicile în favoarea unei reînnoiri morale, fiind şi deosebit de consistent, el nu a tăiat răsuflarea nimănui, conchide ziarul citat întrebîndu-se dacă politicienii vor fi cumva capabili să se abţină pînă la alegeri, aşa cum li s-a recomandat, întru binele ţării, de la duelurile lor sterile

De-o parte imaginea unui preşedinte care ştie să imprime o direcţie, de cealaltă, imaginea unui cancelar dezorientat - este tabloul pe care-l schiţează WESTDEUTSCHE ZEITUNG după discursul rostit de Horst Köhler .

În calitatea sa de fost şef al Fondului Monetar Internaţional, Horst Köhler ştie mai bine despre ce vorbeşte decît mulţi alţii care în aceste zile tematizează criza constată CELLESCHE ZEITUNG, considerînd că din acest motiv şi criticile la adresa nesăbuinţei şi a lăcomiei ca şi pledoaria pentru un stat mai puternic, în împrejurările date, au greutate.

Fiindcă oricît de rigid ar părea la prima vedere preşedintele Germaniei, modul său clar, franc, de a-şi articula ideile, se detaşează net de limbajul de lemn al politicienilor. Cancelarul Angela Merkel, observă BADISCHE NEUESTE NACHRICHTEN, se rezumă la analizele la obiect, detaliate, lipsite de emoţii chiar şi în situaţia de criză. În cazul preşedintelui Köhler situaţia este alta. Analiza pe care el o face este autocritică dar nu deprimantă şi ea dă expresie sentimentelor noastre comune: descumpănire, neputinţă, mînie.

Mânie şi mîndrie

Mînie provocată de nedreptăţi flagrante între care şi primele şi salariile exorbitante pe care managerii şi le asigură şi în perioade de austeritate. NORDBAYERISCHE KURIER atacă subiectul, referindu-se într-un ton sarcastic la directorul Deutsche Bank, Josef Ackermann, pe care nu avem de ce să-l compătimim fiindcă nu mai primeşte acum decît un salariu lunar de 116.000 de euro deci 3.800 de euro pe zi. O sumă suficientă pentru şeful unei bănci care a înregistrat anul trecut o pierdere de 3,9 miliarde de euro.

Faptul că Ackermann nu-şi pierde optimismul şi buna dispoziţie s-ar datora poate şi acestui venit dar la fel de probabil este că promiţînd că la anul Deutsche Bank va înregistra profituri el vrea să dea un semnal pozitiv branşei sau poate doar să joace o nouă partidă de poker estimează HANDELSBLATT.

O voce dinafară, cea a cotidianului LUXEMBURGER WORT, apreciază în termeni pozitivi discursul lui Köhler care cu o precizie instinctivă a abordat problema crizei financiare şi economice reamintind că valorile economiei sociale de piaţă, ale modelului renan trebuie să fie şi cele ale noii ordini economice mondiale.

O ordine pe care summitul G20 de la Londra o va schiţa cel puţin, reuniunea fiind prea scurtă pentru a fi urmată de rezultate, consideră LE MONDE, privind cu scepticism apropiatul eveniment, despre care LA STAMPA crede de pe acum că nu va mai fi întîlnirea celor 20 ci a celor 2 în urma propunerii Chinei de reformare a sistemului monetar internaţional care ar urma să nu mai ia ca monedă de referinţă dolarul. Ziarul italian crede că la Londra riscul ca preşedintele Obama şi premierul Hu Jintao să nu se poată înţelege este foarte mare. Primul este pe cale de a încerca să repună pe picioare, fără a-i periclita poziţia hegemonială în lume, o naţiune care traversează cea mai dificilă criză din istoria sa; cel de-al doilea ştie prea bine că Orientul atîrnă tot mai greu în balanţa politicii şi economiei mondiale, şi prin urmare nu mai este dispus să primească sfaturi de la alţii vrînd de-acum să dicteze el regulile de joc.

În sfîrşit, regulile jurisdicţiei, mai precis absenţa temporară din ţară a unui alt împricinat în procesul împotriva ex-premierului Adrian Năstase acuzat de corupţie, a dus la reprogramarea audierilor relatează DIE PRESSE.